O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Posts tagged ‘amintiri’

pictura – amintiri

(Toate picturile au numele artistului scris pe fiecare )

Sunt convinsa ca si voi va aduceți aminte cu drag de copilărie; „Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la locul nașterii mele, la casa părinteasca…

„Mi-au mai plăcut şi după-amiezele tihnite de sărbătoare, singurele dăţi când bunicii se odihneau la prânz, după ce veneau de la biserică. La întoarcere, ne întâlneam cu fel de fel de cunoscuţi, dintre care cei mai apropiaţi erau invitaţi la „o cană de vorbă“. Niciodată casa nu era goală. Niciodată nu m-am simţit singură acolo.Masa era un adevărat ritual. Era sfântă. Mâncam cu poftă şi râdeam cu gura până la urechi. N-aveam grijă. Dintotdeauna o pisică s-a miorlăit, pe sub masă, la picioarele noastre, mereu nemulţumită cu ceea ce primea.”

Laurits Tuxen

Cine esti tu?

Amintirile nu reduce ploaia, dar permite să -ti vezi de drum.. .  Nu trebuie sa faci nimic, dar fi tu însuti. 

 Plouă de ceva timp peste o tensiune adunată..  . Ploua pe suflete cu stropi reci care rănesc. Un potop de ploii pentru cine ştie câte vieţii, din trecut. Când o stea dispare în valuri negre, în lumea fără lumină,, nu moare de neiubire, moare de incomplet.

Aceasta postare este o constatare a mea, de unde? de pe bloguri. Videoclipul l-am eliminat deoarece, nu era cel pe care l-am postat eu. Curios!

reflexii prin ceata

Uneori fericirea apare pe drumuri singuratice, ca o lumină, cu o lacrimă în privire, roua dorului, ambele scrise cu petale de flori, o construcție de culori, iubind în culori, un simplu vals. Melodia s-a terminat. Pauza, ajuta la redarea muzicii fără culoare în oceanul de sunete, trecute prin furtuni… Mai apoi sufletul surâde îngăduitor, recunoscător, nostalgic amintirilor.

În universul infinit toate vor rămâne în uitare, doar nuferii simbol al nemuriri, vor mai spune, dacă voi mai fi.. Dacă sunt.