O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Posts tagged ‘anna pavlova’

*Anna Pavlova

Lebăda misterioasa – balerina de origine rusă – Anna Pavlova (1881-1931)

“Dumnezeu dă talentul, munca transformă talentul în geniu „. 

Antoon van Welie ( 1866-1956) – Portret de balerina Anna Pavlova din Lacul Lebedelor.

a.

Nu-mi puteam imagina un alt viitor, nu mă puteam vedea în alt rol decât acela de dansatoare pe o scenă mare în faţa unui public numeros. Am vrut să întruchipez pentru ei perfecţiunea mişcării, cu sufletul la gură şi cu inima sărind din piept, pentru aplauzele acestora. Astfel, am construit castele în aer din speranţele şi visele mele, care s-au îndeplinit atunci când am fost luată pentru prima dată la Teatrul Maryinsky… la o punere în scenă a Frumoasei din Pădurea Adormită... Am fost atât de vrăjită de spectacol că am stat nemişcată. Am îndrăznit cu greu să respir de teamă să nu rup vraja. Apoi, în actul al doilea, doar atunci când multe perechi dansau, am fost atinsă neaşteptat pe braţ. Am fost uimită, m-am uitat şi am văzut că mama mea era cea care m-a atins. Respiraţia mea s-a liniştit. „Nura”, a spus ea, „ai dori să dansezi cu ei?”. I-am spus „Nu, mai degrabă aş dansa singură acolo, la fel că scumpa Prinţesă”… Când am împlinit opt ani nu mi-am mai putut ţine în frâu aspiraţiile mele, şi am cerut permisiunea de a învăţa să dansez ~ Anna Pavlova

„Dansul este darul meu și viața mea… Dumnezeu mi-a dat acest dar pentru a aduce încântare pentru alții. Sunt obsedată de nevoia de a dansa. Este cea mai pură expresie a fiecărei emoții, pământene și spirituale, fericirea. „~ Anna Pavlova

John Lavery (1856-1941 Anna P.

Sir John Lavery (1856-1941) Anna Pavlova ,1911.

Prima balerină Anna Pavlova a cutreierat lumea, ca să popularizeze baletul, să-l facă accesibil, să-i creeze popularitate; A dus baletul peste tot, în săli luxoase şi mai puţin luxoase din Europa, America de Nord, America de Sud, Africa de Sud şi Asia, a dansat în faţa regilor şi a reginelor, ea însăşi o regină. În anul1913 s-a mutat oficial la Londra, de atunci n-a mai fost a imperiului rus, a fost a lumii. Repertoriul ei era clasic – Giselle, Frumoasa din pădurea adormită, Don Quijote, Moartea lebedei…; Viaţa Annei a fost un lung şir de turnee, de spectacole

John Lavery (1856-1941) Anna P.Sir John Lavery (1856-1941)  Anna Pavlova 1911 г.

 Atunci când Anna Pavlov l-a întâlnit cu Victor Dandré, la Paris, ei, făceau parte din „cercuri diferite”. El – un nativ al familiei aristocratice vechi, de origine ruso-franceze s-a îndrăgostit de ea, o sprijinea financiar pentru ai procura costume elegante pentru spectacol,care a devenit impresarul ei, iar împreună au înființat o trupă de balet. Ei s-au căsătorit în secret, la Paris. Dar ea a spus: „Dacă îndrăznești vreodată să spunem că suntem căsătoriți. – Totul să terminat între noi. Vezi tu: „Eu sunt acum Pavlova „!. Viață – nu este un basm, unde visele devin realitate. Este opusul. Din când în când Anna spunea:

Un soț potrivit pentru soția sa – este ca o muzică potrivită pentru dans”

anna

  Ca un copil răsfățat, Anna îi găsește vina lui Victor pentru pierderile financiare,  cea ce l-au dus la disperare şi lacrimi. O adora, o iubea . – A construit la Londra, unde s-au stabilit, o casă uriașă, curtea plină de trandafiri si flori. Aici a amenajat un iaz cu lebede. Asigurându-se că s-au efectuat toate dorințele iubitei sale, Anna.

În ianuarie 1931, în timp ce se îndrepta spre un turneu având ca destinație finală Olanda, a fost implicată într-un accident feroviar în urma căruia a scăpat teafără, însă din cauza frigului din timpul călătoriei s-a îmbolnăvit de pneumonie,pleurezie, în avanpremieră unui spectacol, la Haga, în Olanda.Acolo a strâns pentru ultima dată mâinile deasupra pieptului, ca-n „Moartea lebedei “Pregătiți-mi un costum Swan”, „Interpretaţi ultima măsură foarte blând “În seara spectacolului, nimeni n-a înlocuit-o; un reflector a luminat locul gol.

Anna Pavlova

 

 O dată, la o petrecerea a primit un arbust de trandafir cu flori: „Asta e, atunci când copăcelul va muri și eu voi muri. Așa e. Știu. ” Cuvintele ei erau profetice. Atunci când ea s-a îmbolnăvit, florile au fost acoperite cu pete ruginii și au murit în câteva zile.

Flexibilă, grațioasă, muzicală, plin de viață. ( Este vocea ei in film.)

 

https://viataoperadearta.wordpress.com/2013/02/07/anna-pavlova-balerina-de-origine-rusa/

Culoarea sufletului – Anna Pavlova

– Culorile sunt calde şi reci,
şi nonculori…
Sufletele sunt reci şi calde,
şi pustii…
Fiecarui om
ar trebui să-i vină o culoare…

Oare ce culore eşti tu?

– Eu sunt culoare colorată!

verde

– Culoarea verde?!
este cea mai dragă culoare a ochilor
şi a psihicului uman,
care calmează, odihneste…
Dar este o culoare rece!

painting

Roşu?!
Este o culoare care te oboseşte.
Trezeşte în tine ură…
suparare…
nervi…
Dar este o culoare caldă!

Ce culoare are sufletul tău?

– Sufletul meu nu are culoare…
Îl simţi,
dar nu îl poţi atinge…
Îl poţi vedea
decât dacă crezi tare în el…

Sufletul meu?!
E un amestec de culori
Pictează-mă-n creion,

Impressionist painter

maine, va fi nevoie de corectură!

 ” Arta are cel mai mare buchet de mesaje Divine, daruită celor care iubesc oamenii, frumosul, armonia lumii.”

Alexandru Sergheevici Pușkin

  Floarea – Pușkin

O floare veştedă zăresc
Ce-a fost uitată între pagini,
Şi-un vis ciudat, nepământesc
Trezeşte-n pieptul meu imagini.

Pe unde a-nflorit, şi când?
De care Mai avut-a parte?
Şi cine-a rupt-o, cu ce gând?
Şi pentru ce a pus-o-n carte?

 Să amintească un bun rămas?

Vreo întâlnire sub murmure?
Sau vreo plimbare-n molcom ceas
Pe câmp ori poate prin pădure

Mai sunt pe lume el şi ea?

În ce ungher se află oare?
Sau poate-s veştejiţi aşa,
Precum aici această floare

roses 2

Alexandru Sergheevici Pușkin, autor al poemului Evgheni Oneghin și a nuvelei Damă de pică, este o poveste didicata lăcomiei umane. Sursă de inspirație pentru  pentru mai mulți ani a fost Anna Petrovna Kern, una dintre cele mai frumoase femei din timpul ei. „geniul de frumusețe pură”? Ea a avut un mare interes pentru muzică și literatură, o imaginație fantastică și o minte ascuțită. „Memorii despre Pușkin” ocupă un loc important în literatura de specialitate despre marele poet.

În anul 1831 se căsătoreşte cu Natalia Goncharova, împreună încep să frecventeze cercurile din înalta societate, poetul devenind un apropiat al curții. Soția lui era o femeie foarte admirată, inclusiv de țar.În anul 1837, înglodat în datorii, Natalia intra în afaceri scandaloase și în mijlocul zvonurilor despre relația amoroasă a soției lui cu aventurierul francez d’Anthes, pe 27 ianuarie Pușkin îl provoacă pe presupusul iubit la duel. Amândoi sunt răniţi, împuşcat în splină,Puskin moare două zile mai târziu, astfel Rusia îl pierdea pe cel mai important poet și dramaturg romantic al sec.al XIX-lea – Alexandru Sergheevici Pușkin

Anna Pavlova

Anna Pavlova

ivan_makarov_-_natalia-1849

Natalia Onegin

natalia_pushkina-goncharova-alexander-brullov-1831