Jean Richepin- poet francez

Dragostea pentru arta te face sa pierzi dragostea cea adevarata?

„Aceasta însingurare dureroasa de la trezire mă apasă de doua zile si nu ma mai părăsește. Înainte mă simțeam vulnerabil doar când nu o găseam langa mine, dar pe urma mă conectam la job, la proiecte, la lume, la viată, lucruri care ma subjugau, dar în același timp ma si eliberau de angoasele mele. Seara lucrurile mergeau bine. Numărătoarea inversa a început, când ne-am certat. Simt ca o pierd pe Ana. Sunt gelos. Gelos pe arta care mi-o răpește zi de zi din ce în ce mai mult, gelos pe câteva tablouri care ocupa de câtva timp locul principal in existenta ei„

 …Și inima a întrebat în timp ce plângea:

„Te-am rănit, copila mea? »

Nunta zânelor

Nunta va fi frumoasă și galantă bogată,
Pe drum, unde aurul fin ne va sluji ca arenă,
Cailor împodobiți le voi lăsa frâul,
Și baldachinul nostru azur va fi firmamentul.

Voi fi blindat în catifea, eu iubitul.
Vei fi în dantelă și satin, tu regina.
Vom avea pentru părinți pe vechea noastră nașă
Care ne dă marele soare, diamantul ei.

Și toți îndrăgostiții vor veni la petrecerea
În care Noaptea va cânta în rochia ei sclipitoare.
Toate vor veni, păsările, florile, fluturii.

Vor fi doi câte doi și vor saluta în perechi
Spunându-mi: — Doamne, suntem uimiți.

Jean Richepin, Mângâierile, 1877

 Jean Richepin, est un poète, romancier et auteur dramatique français..

poveste

„Uită-te mai des la stele.
Când sufletul este rănit, privește stelele sau azurul în timpul zilei.
Când ești trist, când te doare, când lucrurile nu merg,
Când e o furtună înăuntru, ieși la aer și fii singur cu cerul.
Atunci sufletul se va calma”.

Culorile bej și galben monotone și o stare de spirit ușor sentimentală a acestei scene victoriene, pictată de pictorul englez William Quiller Orchardson ascunde o temă… Seara a căzut, o lampă aruncă o strălucire gălbuie peste tot. Interiorul somptuos, în ciuda bogăției, o anumită tristețe atârnă ca un nor deasupra camerei. Un domn stătea în fotoliu, citea ziarul, era tatăl fetei de la pian, fiica lui. O voce familiară, o voce dragă, colorează aerul înfundat plin de amintiri și reverie, dar fără speranță. Vocea trezește răni vechi și amintiri vesele pe care nu le poate primi niciodată înapoi „Și toți banii din lume nu pot aduce înapoi acele zile”, piesa cântată „Aceasta este ziua ta”. Fiica lui, îmbrăcată într-o rochie de seară roz pal la modă, stă la pian, cântă în timp ce un tânăr stă lângă ea. Prin muzică, dorul intră în inima și sufletul omului și trezește un râu de emoții, care erau adânc ascunse în inima lui.

William Quiller Orchardson 1832-1910

 https://viataoperadearta.wordpress.com/2019/02/04/arta-creatiei-2/ 

Arta evocă misterul fără de care lumea nu ar exista!

floarea dintre pagini

Scot un minut din timp, ca să las o floare între paginile unei cărți.

A fost
odată
O singură dată poate

O femeie și un bărbat
care se iubeau.

În fiecare zi, ochii vărsau lacrimi de dragoste, dragostea le ardea inima. Atunci au trasat în nisip un simbol al alianței o cruce legată de două cercuri: bărbatul și femeia s-au legat, poate ascundeau o dragoste, care nu a putut fi lăsată să moară.

Dar într-o dimineață el a plecat. Inima lui era goală, nu știa unde să meargă. Întins pe iarba proaspătă, afectat de melancolie, și-a închis pleoapele și, pe jumătate conștient, i s-a părut că nu este singur și că un animal mic zboară lângă el privindu-l răutăcios, în timp ce-și flutura aripile, aripile de fluture. Iritat a plecat mai departe. În timp ce traversa văi, vântul învârtind nisipurile, a crezut că a auzit o vioară spunându-i: „ Tristețea de a lăsa pe cea de care te-ai îndepărtat, unde este? „El i-a spus „Nu-mi crește suferința. Tristețea este încă acolo.” Am lăsat să se filtreze o rază de soare prin oglinda apei cristaline, și am văzut lumina din ochii Ei. – Te voi săruta cu vântul și știu că îl vei auzi, te vei întoarce și, fără să mă vezi, voi fi acolo.

 Azi te redescopăr cu cicatricile tale, cu oboseala ta, cu minunile și posibilitățile tale. Mă surprind, iubindu-te, cu dorința de a te alinta, de a te răsfăța, de a exista. Aripile tale bat în ritmul dorințelor mele și îmi reîmprospătează visele cu un zefir senzual. Vreau să-ți ofer cadouri unice, să-ți desenez flori și râuri, să-ți ofer muzică, concert pentru vioară. Toate acestea din belșug, cât și din plăcere.

O iubire nu este posesia completă a alteia, dar posesia o face suficient de esențială pentru a insufla dragoste, care se răspândește ca o lumină misterioasă peste frumusețea trupului.

Ne regăsim și ne pierdem în același timp.

 „ Din când în când pământul tremură”