luna de aur

Nu contează în ce ipostază am venit pe această lume. Nu am ales noi unde, când și cum  să venim. Suntem copiii cuiva, părinții cuiva, suntem prietenii cuiva.

  Ceea ce avem cu adevărat nevoie este să găsim un gând pozitiv care să ne inspire și să ne ajute să mergi mai departe. Este foarte tentant să-ți ascunzi vanitatea și să te consideri un purtător al iluminării și un învățător al purității și virtuții. Egoul  nostru face în mod constant judecăți,  face comparații pentru a-și proteja integritatea, imaginea. stimulente.

Nu ar trebui să ne facem griji cu privire la ceea ce vor crede alții. Suntem îngrijorați de ceea ce vor crede alții despre noi. Trebuie să încercăm să ne reconsiderăm prioritățile de viață, deoarece, Omul este centrul vieții sale.

Ar trebui să existe sentiment de respect profund pentru viața altcuiva și dorința de a o decora cu bucurie și frumusețe, prin artă, sub toate formele.

Atunci când gândurile pline de iubire creează viață plină de iubire și relații de iubire – puterea creației. Ea este energia ce creează realitatea. „Providența este și ea în mișcare” a spus Goethe, unul dintre cei mai talentați scriitori și unul dintre cei mai de succes oameni din istoria omenirii.

 ”Toată Puterea noastră Interioară este concentrată în Sufletul Uman„

A fost odată o mică lună de aur. Ea a visat să devină ca frații săi mai mari – lumina puternică și strălucitoare, ca  a soarelui, care să aducă tuturor căldură, viață și bucurie.
Luna fost tristă, „Voi fi întotdeauna atât de slabă? Dar într-o zi, o stea frumoasă de argint i-a spus: „Tu și cu mine suntem speciale. Știm să strălucim noaptea și să dăm lumii magie. ”Doar ardem din toată inima și nu-ți fie frică de nimic!” Apoi, raza și-a făcut loc în fereastra deschisă a unei case și a mângâiat ușor obrazul copilului, care a văzut un vis fabulos*

Ce fericit e cel ce poate să vadă munți și văi,

 că poți lua potecile la rând,

diminețile cum se ridică roua de pe văi

și soarele în asfințit zâmbind misterios peste  munți,

   hoinărind. Aș vrea!*

fericire

Astăzi este ziua fericirii!

Oamenii te iartă dacă faci crime. Dar nu te iartă dacă eşti fericit.” C. Noica

Avem nevoie de dragoste: iarna de frig, vara de căldură, în primăvară de la primele frunze, în toamnă de la ultima frunză.

(...)
Stinge-mi lumina ochilor: te pot vedea
acoperă-mi urechile: te-aud ușor,
fără picioare către tine pot umbla,
si fără gură pot sa te implor.

Frange-mi în două brațele,
la fel te va cuprinde inima-mi, în loc;
oprește-mi inima si creierul va bate

Iar de-mi vei azvârli în creier foc,

Pe sânge te voi duce mai departe (…)

Rainer Maria Rilke

Dacă știi cum să mă găsești
Dacă știi unde să mă cauți
îmbrățișează-mă cu mintea ta.

Înstelată, noapte înstelată- Vincent Van Gogh

Înstelată, noapte înstelată

Vincent Van Gogh pictor impresionist s-a născut la 30 martie 1853, în Olanda.

În martie 1886 artistul s-a mutat la Paris și acolo i-a descoperit pe impresioniștii francezi. A ajuns la Arles unde a colaborat cu pictorul Paul Gauguin.

În timpul vieții sale pictorul Vincent Van Gogh a vândut un singur tablou („Red Vineyards in Arles”), iar exact o sută de ani mai târziu, la licitația din New York, „Portretul dr. Gachet” a fost cumpărat cu 82,5 milioane de dolari (printre picturile record ). Călătoria sa dramatică pe pământ sa încheiat cu disperare și sinucidere. Van Gogh a trăit doar 37 de ani, dintre care doar ultimii șapte au fost dedicați picturii. Dar moștenirea lui creativă este uimitoare. Aceasta este de aproximativ o mie de desene și aproape același număr de picturi create, ca urmare a pasiunii creative. Van Gogh a devenit ultimul mare artist din istorie, un exemplu de neatins pentru alții, arta altruistă și eroică care, ca o torță, ca un curcubeu, strălucește acum asupra umanității. Picturile sale sunt un dialog uimitor, plin de dragoste și suferință – cu el însuși, cu Dumnezeu, cu lumea …

1885

Talentul său s-a manifestat cel mai viu în peisaj: în el a găsit calea de ieșire din temperamentul său exploziv. În textura picturală nervoasă se reflectă starea mentală a artistului: el suferea de o boală mintală, care în cele din urmă l-au condus la sinucidere. Vincent s-a dus la o plimbare
și, intrând pe un teren, s-a împușcat cu o armă.

Opera lui Vincent Van Gogh a fost apreciată abia după moartea sa.
Și în orice caz, lucrările sale vorbesc mai mult decât cuvintele. ”Dar astăzi am epuizat complet vopsea, pânza și banii. Ultima mea pictură, pictată cu ultimele tuburi de vopsea pe ultima bucată de pânză – verde, era de așteptat, grădina – este făcută într-o singură culoare verde pur, cu un mic plus de verdeață prusacă și crom galben.” (Vincent Van Gogh)

 Înainte de moartea sa, Vincent stătea pe pat și fuma o pipă. Lângă el era Teo, soția sa, și-a pus brațele în jurul capului, Vincent i-a spus: „Mi-ar plăcea să mor așa.”
Vincent a murit a doua zi dimineața, 29 iulie 1890. Un loc din apropierea casei a fost ales pentru înmormântare, iar mormântul lui Vincent a fost acoperit cu douăsprezece flori de floarea soarelui, pe care le-a iubit atât de mult. Van Gogh a plecat, și cu moartea sa, s-a născut o legendă – legenda lui Van Gogh.

Vincent Van Gogh

Van Gogh

Van Gogh

Pictura noapte înstelată, Van Gogh

Înstelată, noapte înstelată – ochi care cunosc întunericul din sufletul tău

Poate că vor asculta acum,

Florile înflăcărate care se aprind puternic

În acea noapte înstelată, înstelată

Ce ai vrut să spui, cât ai suferit…

Ți-ai luat viața, așa cum o fac adesea iubitorii

Înstelată, noapte înstelată.

Acela care vrea să dezlege enigma vieții, trebuie să urce pe muntele magului călător în stele, în locuri de piatră detunată pentru a măsura de sus lumea din văi.” Mihai Eminescu

Vincent Van Gogh

(Nu e ziua mea azi, e în altă zi)🤨 Mulțumesc!

https://viataoperadearta.wordpress.com/2020/10/07/pictori-impresionisti/