Ce dar să-ți fac acum că-i primăvară? – Magda Isanos

Ce dar să-ți fac acum, că-i primăvară?..
Din nori îți cos o rochie ușoară.
Din ghiocei îți fac o cingătoare.
La gât îți pun şirag de lăcrămioare.

Te-ncalț cu pantofiori de toporași.
Să fii cea mai frumoasă din oraș.
Vrei și brățări, ba încă și cercei?
Îți fac un set complet de brebenei.

Şi gata! Nu mai am, ştii bine…
C-am cheltuit vreo trei poieni cu tine!
Mai vrei şi pace, bucurii și sănătate?
Din astea n-am! La Dumnezeu sunt toate.

Şi-atunci cu dragoste-oi îngenunchea,
Rugându-mă la El, să ți le dea.

Primăvara frumoasă!

https://www.youtube.com/watch?v=R3nQVJ0rRM0

citate

„Oricum te-ai simți, scoală-te în fiecare dimineață și pregătește-te să-ți răspândești lumina. Cei care nu sunt orbi îi vor vedea strălucirea și vor fi fermecați de ea. Ofranda este rugăciunea fără cuvinte. Şi, ca orice rugăciune, ea cere disciplină – dar disciplina nu este sclavie, ci alegere.” Paulo Coelho,

„Există două forțe importante care ne motivează: frica și dragostea. Când ne temem, ne retragem din viață, când ne îndrăgostim, ne deschidem la tot ceea ce viața are de oferit cu pasiune, entuziasm și acceptare. Trebuie să învățăm să ne iubim pe noi înșine, în toată gloria noastră și imperfecțiunile noastre. Dacă nu ne putem iubi pe noi înșine, nu ne putem deschide pe deplin abilității noastre de a iubi pe alții sau de potențialul nostru creator. Evoluția și toate speranțele pentru o lume mai bună se află în neînfricarea și în viziunea luminoasă a oamenilor care îmbrățișează viața. „

John Lennon

Konstantin Razumov, artist

Un trandafir visează să atragă albinele, dar nu apare nici una. Soarele întreabă: „Nu te-ai săturat să aştepţi?” „Ba da, răspunde trandafirul. Dar, dacă-mi închid petalele, mă ofilesc.” Paulo Coelho, Manuscris găsit la Accra

scrisoare

Vincente Romero

Am picurat un vis

Și-n visurile mele nocturne, în liniștea nopții îmi parfumezi visul. Mă legăna iubirea, simțnd sărutul pe pleoape, care-mi șoptea încet să plec cu tine spre o lume superbă, pierduți pe un munte, undeva în zări îndepărtate, să dăm iubirii culoare, din petale crude – izvorul iubirii, din ochiul unei flori- zâmbet.., pe un apus de soare, să mă ascund de tine. În nimb de lumină.

Cuvântul curge lin în vis, de la începutul timpului, spre cerul infinit, zămbind își așteaptă visătorii. Suflă cu privirea albastră, suflarea-i divină; sădește magnolii de lumină, în lumea de jos.

Frumosul se manifestă în nuanțele sufletului.

Acum îmi vei circula nestingherit
In Univers,
Si în fiecare zi îmi vei trimite o stare sufleteasca,
Picături de suflet, în loc de scrisoare.