Isaac Maimon artist

Artist israelian contemporan, de origine franceză. Născut în 1951 în Israel.. După ce a absolvit Institutul de Arte Plastice din Tel Aviv, și – a dedicat o mare parte din cariera vieții sale artei.
Personaje principale în picturile lui Isaac Maimon sunt pariziene.

Femeia și cafeaua -Doua vise…

  „Sunt inspirat de femei frumoase cu formă umană în general “, explică artistul. „Văd că există o frumusețe în fiecare ființă umană, și eu sunt inspirat să aducă acea frumusețe în picturile mele. “

Portretizate in culori îndrăznețe și strălucitoare,esența unei scene reale, viața de zi urbana,amestec  cu viața de noapte .

Lumea lui Picturile Maimon surprind „cultura de stradă “, atmosfera tipic franceza care a intrigat cu zâmbetele lor misterioase şi moda lor impecabilă. Acestea sunt înfățișate în picturile societății pariziene.

„Eu văd frumusețea în fiecare femeie, și mă inspiră să creeze picturi.“ Isaac Maimon 

 

 

 

 

 

 

 

 

antiteze si perplexitate

În imensa, puternica, frumoasa sală a lumii, se împarte iubire, se adună bucurii, se speră… Cuvintele alungă urâtul, singurătatea, înverzesc pustiuri, îndulcesc lacrimi, ne înseninează.

„N’ai desmierda, de n’ai şti să blestemi;/ surâd numai acei care suspină. /Azi n’ai zâmbi, de n’ar fi fost să gemi,/ de n’ai fi plâns, n’ai duce’n ochi lumină. /Şi dacă singur rana nu-ţi legai,/ cu mâna ta n’ai unge răni străine./ N’ai jindui după un colţ de rai /de n’ai purta un strop de iad în tine. /Căci nu te’nalti în slăvi până nu cazi cu fruntea grea,/ în pulberea amară. /Şi daca’nvii în cântecul de azi, /e c’ai murit în lacrima de-aseară. ” Antiteze, Radu Gyr. Imn , al gloriei umane; omul, chiar atunci când se afla pe treapta de jos a existentei, se uita spre gloria la care aspira.

Tu spui, liniştit, „adevăr”
Ei se uită la tine şi tac,
Fără să priceapă ce vrei,
Dar pentru că sunt oameni educaţi
Întreabă: „Cat costă?”
Tu le arăţi mâinile goale,
Dar ei nu mai pricep gestul demult
Şi, nedumeriţi, dau să plece.
Tu alergi şi le spui: „speranţă”.
Politicoşi, ei se opresc şi te întreabă
Încă o dată: „Cât costă?”

Iar tu nu ştii ce valoare are speranţa. Şi taci.

 Perplexitate – Octavian Paler

(Picturi,Karen Tarlton)