Numai ce e frumos, și frumos conceput, poate hrăni Iubirea. Fernando Pessoa

floare de nu mă uita

Zeiță flore- uită-mă-nu –
Floarea tristeții și iubirii,
Ea este cea mai tandră floare,
Este decorarea primăverii.
Ca cerul cu petale albastre,
Ce frumoasă ești mereu!
Cât de frumoase sunt sentimentele tale,
albastre


Lovers in Paris | Jacob Gurevitsch
Închei săptămâna cu o ultimă legendă. Legenda florii – nu mă uita; rezumat (sursa, internet)

“Doamne şi Părinte, uitată am fost de tine. Toate florile au primit nume, numai eu singură n-am primit pe al meu.” Ei bine, te vei numi ”Nu-mă-uita” Tu vei servi celor ce se vor iubi şi nu se vor uita*
Şi floarea surâdea şi micul ochi albastru mulțumea şi se închina lui Dumnezeu, care plecă mai departe zicând: “Va veni un timp, când mâna omenească nici te va mai sădi, nici te va mai culege şi oamenii te vor călca în picioare, precum vor călca peste inimile lor, fără a-şi mai aduce aminte ceea ce au iubit*
”Nu dați cu piatra atât timp cât nu știți durerea pietrei”