Arta literara-Aurel Pantea
“După ce toate pier, după ce se sfârșește destinul nostru, ca fiinţe simbolizante, rămâne doar dragostea”
„Pe unde se rupe spinarea zilei,/ pe acolo intră dezordinea, ruptă toată,/ cum îi stă bine dezordinii,/ şi se aude Dumnezeu rîzînd”
„Îl găsesc pe Isus Christos în biografia mea cutremurată,/ în spaima din Grădina Ghetsimani era şi justificarea pen tru spaimele mele,/ în iertarea lui Petru e şi iertarea pentru clipele mele, în care am fost laş,/ îndoiala lui Toma mă presupune şi pe mine,/ cînd credinţa e ameninţată de nevoia de argumente…”
„Pînă în străfundurile morţii/ pînă ce glasurile toate se aud/ tare de departe, pînă ce doar căderi se mai pot întîmpla,/ pînă ce miezul însuşi al distrugerilor se apucă de plîns,/ pînă ce încep să se audă limbi necunoscute,// inima ta e în inima mea,/ iar sîngele înfloreşte”
Aurel Pantea, poet
……
ceea ce faci tu, mereu,
este să îmi plantezi, fotografii cu tine, în minte
într-una, recentă, îmi apari în fața unei clădiri albastre,
dintr-un loc îndepărtat, unde nu vom fi niciodată împreună,
dar, într-alta, ești impregnată în parfumul acelor trandafiri,

Provence in the south of France in St. Rémy-de-Provence, roses
pe care, în fiecare dimineața, îi zăresc, atunci când cobor,
în grădina sălbatică, din spatele casei mele,
în fiecare primăvară,
pe aceia îi pot atinge
dacă aș vrea,
m-aș duce chiar acum,
aș păși prin umbra copacilor,
până când aș ajunge lângă tine,
și te-aș inspira profund,
până când, toată aroma ta,
s-ar developa în alveolele mele pulmonare,
aceasta ar fi, până la urmă,
cea mai frumoasă fotografie de-a ta!
multiplicată la nesfârșit,
mângâia tă la nesfârșit de respirația mea.
Aurel Pantea, poet
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.