scrisoare

Vincente Romero

Am picurat un vis

Și-n visurile mele nocturne, în liniștea nopții îmi parfumezi visul. Mă legăna iubirea, simțnd sărutul pe pleoape, care-mi șoptea încet să plec cu tine spre o lume superbă, pierduți pe un munte, undeva în zări îndepărtate, să dăm iubirii culoare, din petale crude – izvorul iubirii, din ochiul unei flori- zâmbet.., pe un apus de soare, să mă ascund de tine. În nimb de lumină.

Cuvântul curge lin în vis, de la începutul timpului, spre cerul infinit, zămbind își așteaptă visătorii. Suflă cu privirea albastră, suflarea-i divină; sădește magnolii de lumină, în lumea de jos.

Frumosul se manifestă în nuanțele sufletului.

Acum îmi vei circula nestingherit
In Univers,
Si în fiecare zi îmi vei trimite o stare sufleteasca,
Picături de suflet, în loc de scrisoare.