Sandro Botticelli, pictor renascentist

Miturile se suprapun adeseori cu legendele, diferențele dintre acestea fiind că legendele au un sâmbure de adevăr, în timp ce miturile sunt complet imaginare. De obicei, miturile implică prezența unui element sacru, a unor zeități, a unor forțe fabuloase, supraomenești.

„Mitul este cea mai veche poezie, și așa cum viziunile poetice ale oamenilor asupra lumii pot fi libere și diverse, la fel sunt și creația imaginației lor, care descrie viața naturii…” 

Sandro Botticelli, (n. 1 martie 1445, Florența – d. 17 mai 1510, Florența) a fost un pictor italian, unul din cei mai mari reprezentanți ai Renașterii italiene.

Sandro Botticelli aceeași zeitate, Venus este zeița iubirii , a avut-o ca model  pe Simonetta Vespucci, ca Beatrice pentru Dante sau Laura pentru Petrarca.

După ce Sandro Botticelli a dobândit individualitatea stilului în maniera de a crea picturi, Sandro a transmis cu rafinament transparența culorilor, și o anumită muzicalitate în creațiile sale artistice. Acest lucru este evident mai ales în pictura „Primăvara”.

Primăvara, prima pictură mitologică.

Venus era zeița romană a iubirii si frumuseții. … Era asociata cu venirea primăverii si aducea bucurie zeilor si oamenilor. Zefir, zeul vântului, o urmărește şi o ia drept iubită. Prin gestul violent, o transformă în Flora, şi îi oferă darul de a răsfira flori, dar şi o grădină minunată în care primăvara este eternă. Flora stă lângă Venus şi răspândește trandafiri, florile iubirii. Este, de fapt, primăvara, având deasupra pe Cupidon, fiul ei.

”Flora – Garoafe, flori de porumb, floare de portocal sunt legate de tema iubirii pământești și a căsătoriei. În același timp, se construiește o altă linie de semnificații: un crin – floare de puritate, garoafă – simbol al Trinității divine. Toate indică o iubire sublimă. modele rafinate atât pe suprafața țesăturilor, cât și pe „covorul” de pe pajiște sub picioarele personajelor.”

În alegoriile sale, pictorul pictează un colorit viu şi creează o lume ireală, plină de simboluri şi sensuri ascunse, în care personajele sale feminine devin adevărate idealuri de frumuseți.

Flora din Primăvara ,1485,Botticelli

Nașterea lui Venus, una din cele mai renumite picturi din istoria artelor, se află acum la Galeria Uffizi din Florenţa, Italia

Zeița Venus din imagine ţine cu mâna stângă minunatul ei păr blond, acoperindu-se cu el, sfioasă, iar cu mâna dreapta îşi acoperă sânii. Zeiţa este arătată ca o fată de o frumuseţe ireală care stă într-o scoică purtată de vânt.

Zeița Venus din pictura lui Botticelli te făcea să admiri eternitatea. Această capodoperă, a fost terminată în 1486, Botticelli. Naşterea lui Venus poate să fi fost un omagiu adus frumoasei Simonetta Vespucci, soţia unui nobil florentin. Flora, din Primăvara este tot ea.

Cea mai frumoasă muză a lui Botticelli, Simonetta Vespucci, și cel mai mare Mister, care nu va înceta să stârnească imaginația omului.

A murit însă în 1476 de tuberculoză. A trăit doar 23 de ani.

Artistul, a fost invitat în 1481 la Roma pentru a picta la Capela Sixtină, este una din cele mai faimoase comori artistice ale Europei.

Acest lucru poate fi văzut în pictura „Buna Vestire”. În fața ei se află îngerul cu aripi într-o haină translucidă, care a zburat la Maica Domnului.

 Deasupra razelor de lumină ale îngerului, Maria s-a închinat înaintea lui cu ochii închiși, ca și cum ar fi orbită de lumina lui.

Buna Vestire

între cer și pământ

 Între cer și pământ, oceanul de tristețe umană – Între cer și pământ, oceanul separării umane, ne tragem mâinile, nu ne mai atingem. Dar, simt mișcarea și respirația sufletului tău. Îl simt, ca pe un cântec îndepărtat.

Luna cade pe pagini la ora târzie… Dacă sunt boabe de aur în ele, lasă-le, să strălucească pentru tine.

Sufletul meu te-a văzut și a spus: „ Oh, iată. Te-am căutat”

Cât costă darul, atunci când te-ai jertfit lăsând ceva în urma ta? E nevoie de mult curaj să dăruiești?

Timpul e fără inimă. El nu se supără, dacă, nu ai avut timp să-i spui; adevărul.

Niciodată nu putem greşi prea mult
din pricina propriilor noştri ochi care văd aceasta.
Şi nici minţi nu putem prea mult să minţim
din pricina spaimei de-a rămâne noi înşine surzi.N. Stanescu

declarație de dragoste

Fericirea costă prea mult ca să strălucească în lume.

Visam toamna, dar fără ploaia rece și cenușie.
Am visat la o toamnă aurie, doar că tu nu erai acolo.
Cerul este albastru strălucitor, de o puritate extraordinară …
Ierburi acoperite de rouă, de frunze în culorile toamnei, au luat locul unei pensule din cele mai mătăsoase; atât de frumoase.

Leonid Afremov, artist

În natură, în fata bradului, pe o ramura  stăteau o pereche de turturele cu un penaj usor trist în contrast cu natura. Sub ele o tânără îngenunchea pe pajiștea verde cu ochi privind în sus, cu buzele întredeschise, cu părul auriu, contempla la îndrăgostiții din lumea păsărilor, prea absorbiți unul de celălalt pentru a o băga în seamă. Dar, nici o raza de soare nu putea sa-i atingă inima, dragostea ei apăsându-i sufletul.

Un glas plin de iubire purtat de vânt striga:

Pot face ceva pentru tine?
– Da, vreau.
Vreau să-mi repari inima.

Inima?

Îți amintești ce e fericirea?

– Nu, nu-mi amintesc… există fericire ascunsă în spatele durerii?

Trebuie să găsești pe cineva care să se uite la tine cu ochi strălucitori și iubitori.

Te va învăța să iubești.

– De unde știu că e dragoste?

 Când îți faci griji în timp ce-l aștepți. Când nu poți dormi până nu-ți dorește noapte bună. când…

– Asta e dragostea?
”Dar eu mi-aş dori

Atât de mult

Să fiu

Cea mai frumoasă

Declarație de dragoste”

Richard Jonson, artist

Aproape tot ce ne trece prin cap e un gând. Ideile, pe de altă parte sunt ca niște cadouri la care nu te aștepți.