sensul căutării noastre

De ce taci, tăcere?

Ești plină de tristețe și durere,

Trecutul s-a îndepărtat, ca o umbră dintr-un vis

Lăsându-ne doar memoria.

Și în această tăcere există promisiune de

emoții, sentimente noi,

căii și anticipare …

În umbra nopții,

aud șoapta universului;

Într-o zi vom ști –

sensul căutării noastre.

Ne facem viața cenușă, pentru ceva ce nu există sau există un gol … –  pentru lucruri plictisitoare, griji inutile. De dragul societății, inventăm măști, deși ar fi necesară afecțiune. 
Împrăștiem viața pe plictiseală mohorâtă, pe „imagine” și „prestigiu”, știință inutilă, pe minciuni și lăudăroșenie, pe servicii gratuite- Ar fi necesară prietenia adevărată. 
Ne grăbim să ajungem undeva, să primim ceva.  Cu toții căutăm ceva;  – aur, ”cârpe” și bani. – Deși ar trebui să fim buni.  Ne îngrijorăm, strigăm, suferim pentru fleacuri; Alegem cu seriozitate lucruri, speranțe, idealuri – dar, mereu vom alege greșit – Deși ar trebui să avem un vis.  Ne este frică de bucurie, ne este frică să credem în basme, ne este frică de vise și de tandrețe și afecțiune; frică de dragoste, ca să nu ne întristăm după aceea. Pe ce ne petrecem viața?! Trebuie doar să trăiești?! 
Există o legendă conform căreia Dumnezeu vine la fiecare dintre noi o dată, în viața noastră. Mai mult decât atât, el poate apărea în orice chip.

El vine atunci, când am ieșit atât de puțin din potecă încât lumina de la capătul tunelului este abia vizibilă. 

Există oameni – „apusuri” și oameni – „răsărituri”

********************************************************************

Am simțit nevoia de ceva frumos.

Îmi place să o admir pe Melania Trump, prima doamnă a SUA, pentru eleganță și finețe și pentru gusturile rafinate.

Ultimul Crăciun la Casa Albă, 23 noiembrie 2020