natura

Fie că este cerul, Fie că este mare, te arunca într-un spațiu necunoscut: in alb și  albastru. Obosit de gânduri, in delirul nopților, își închipuia, ca iubita arunca petale de flori albe la ceasul tainelor sacre ale revelației divine.

Barca singuratica, se ivește, ca o pasare din alte lumi, în dunga argintie a apei arunca valul plutitor. Tot cerul e de-un albastru strălucitor. Stele albe, împrăștie valurile  albastre, ale nopții. De la răsărit, cerul pare aprins sub razele soarelui. Barca  se adăpostește printre nuferi albi plutitori. Luna cu razele ei argintii se arunca in valuri ,apoi se înalta, iar spre nori, un peisaj aspru si singuratic. Ai crede ca-I pieirea lumii. Dar e începutul zilelor de toamna, fără griji si îngrijorări: La sfârșitul pământului. Roua dimineții presară firele subțiri de par, cu lacrimi miresmate,iar pescărușul verde, pasare solitara, venea sa strige melancholic, peste pietre. Mii de culori întunecate sau strălucitoare se oglindeau, in ape, împrumutând culorile lor, in nuanțele curcubeului.

O natura bruta, un izvor nesecat, de poezie si iubire. Pierduta-n zare, pe insula singuratica si pustie, te aștept sa vii, pe drumul înspre cer, sa scriem poezii, pe cerul plumburiu, vegheați de-al stelelor surâs.  (¸.•´(¸.•´(.¸. •*  🍁…

JORDI FELIU, arist, spaniol( n.1952)