Albert Camus

Am adormit aseară
cu fruntea sprijinită
de-o carte
care învelea
o poveste simplă.
Pentru că îmi place Albert Camus îl recitesc din când în când. Azi mi-a plăcut acest pasaj din carte unde Ernest Dwinger în „Jurnalul său din Siberia” scrie despre un locotenent german care, prizonier fiind de ani de zile într-un lagăr în care domnea foamea şi frigul şi-a construit un pian, cu clape din lemn un pian silențios. Acolo în mormanul de gunoaie, în mijlocul unor gloate de zdrenţe, el compunea muzică misterioasă pe care o ascultă singur. Deşi aruncat în iad era rege, în acea lume. Mărturie pentru grandoarea umană de-a lungul secolelor.

 Nu putem înceta, să nu salvăm frumosul lumii, în orice postură ne-am afla, e acea virtute vie care fundamentează demnitatea lumii, a omului…

M. Tsvetaeva -”Pușkin ma infectat cu dragoste.
Într-un cuvânt, iubire” – Primăvară frumoasă!

artist, Anne Cotterill

Ne măsurăm în clipă, în atingeri, în priviri,
în vorbe spuse sau tăceri impuse,
în zâmbete, în râs, în așteptări,
în muzică, în ploaie,…

natura

În fiecare zi pune bucurie în suflet.  

Spune-mi e o cumpănă a izvoarelor în natura unde sufletele uscate pot înflori? O doamnă cu părul de culoarea toamnei și ochii căprui sau violet, cu plete pătate cu aur, ar înflori? Dar cui îi pasă, de atâtea întrebări la care Universul răspunde cu tăcere;  imită alaiul lui de flori purtătoare de culoare, lumina si arborii. 

natura – pictură

Pentru a-ţi asculta inima m-am împrietenit cu păsările,și adierea vântului cu râuri unduitoare cu picurii din cântecul ierbii; Fiecare strop de ploaie, fiecare rază de soare schimbă clipa de clipa,Visul. Pentru a săruta ochii m-am împrietenit cu cerul. Pentru a iubi din nou m-am împrietenit cu frunzele căzute. Eu pot iubi, iubirea mea nu are legi. Iubirea mea îi Divină.

 

 

– „În păru-ţi moale, aromat/Eu picur stele, rând pe rând;/Ca într-un decor uitat/ Privesc făptura-ti ireală : Tu, apari ca roua închisă-n flori /”

 

cuvântul

Ann Marie Bone – picturi

„Cel dintâi cuvânt al lui Dumnezeu a creat lumina, a risipit întunericul, a veselit lumea, a adus dintr-o dată peste toate un spectacol perfect. Văzduhul s-a umplut de lumină, sau, mai bine spus, avea atârnată în el lumina în întregime, care trimitea pretutindeni, până la marginile pământului, revărsările ei… Aruncând glas în lume, Dumnezeu a pus dintr-o dată în lume frumosul luminii… Şi într-o clipită de vreme, pământul ca să păzească porunca Creatorului, a început şi terminat impecabil odrăslirea… Pământul a primit podoabă de la florile ce au răsărit din el, cerului i s-a dat ca podoabă florile stelelor, a fost împodobit cu perechea celor doi luminători,ochi gemeni, ce se uită spre pământ. Rămăsese să se dea apelor şi aerului podoaba lor…”

„Fiecare clipă de căutare este o clipă de regăsire”