Infloreste toamna

”Aş sfărâma soarele în ţăndări de aur,/ L-aş presăra-n cărarea ca de neauă:/

Durerea mea adâncă/S-o lustruiesc în rime şi cadenţe” Mihai Eminescu

Un buchet de flori roșii și galbene pictate de natură.

Strazi acoperite cu un covor de
frunze aurii-purpurii,

Coroanele
copacilor maiestuoși sunt
acoperiti cu o
batistă
roșie cu o ușoară nuanță aurie

Și deasupra coroanei copacilor înalți și subțiri

Se ridică un cer albastru transparent,

Norii sunt cu părul alb, zariți în depărtare,

Poiana plină de iarbă ușor galbenă și încă verde.

Ascult ierburile șoptind,

În timp ce frunzele cântă în zori.

O particulă din univers îmi caută prin inimă.

”Frumosul l-am căutat, alteori a apărut de nicăieri, aproape m-am împiedecat de el. Alteori a fost văzut de mine.” Byron

 Frumosul meu.

Supărarea.💖

O amintire din copilărie este ”sfântă” specială. O simțim cu inima. ❤

Dacă toată lumea ar învăța carte, n-ar mai avea cine să ne tragă ciubotele. Amintiri din copilărie. I. Creangă