jurnal
Scrisorile și jurnalele oferă cea mai exactă imagine a unei persoane, a gândurilor, sentimentelor, sufletului său. Aceasta este mărturia cea mai cinstită și cea mai sinceră a unei persoane despre sine. Am citit de multe ori scrisori, jurnale ale oamenilor de artă, care ne fac mai accesibili mai umanizați.Cărțile, muzica, pictura, teatrul ne oferă această posibilitatea de a ne ”umaniza”
Când trebuie să luminezi – vreun colț – al propriului suflet, vii și aduci”cheia pierdută”
Ochii ei… – pielea închisă la culoare, cu două împletituri lungi negre frumoase, maron, aproape negre, cu genele lungi; titlu de viață – o iubire pasională și entuziastă: în viață, în oameni , în frumusețea lor, externă și internă. Nu-și putea imagina viața în afara unei astfel de stări. Pentru a iubi, a oferi celuilalt lucrul cel mai prețios – sufletul, miracolul iubirii, dar nu putem trăi în profunzime mereu, obosești, atunci îți dorești simplitate și pace.
Ea, Aprindea focul în inimi iubitoare, este totul, o emanație a propriei sale vieți.
Și-a purtat frumusețea timidă, în mod angelic.
Cea dintâi şi singura datorie esenţială a omului este caritatea, adică o neobosita justificare a bucuriei existenţei. A face din viaţa ta o permanentă bucurie – în pofida tuturor mizeriilor, şi întunecimilor, şi păcatelor, şi neputinţelor, şi dezamăgirilor – iată o datorie adevărată a omului şi a omeniei din tine. Cred că binele se justifică şi se recunoaşte prin bucurie. Cel mai mare păcat contra umanităţii este tristeţea disperată ridicată la valoarea supremă a spiritualităţii.” – Mircea Eliade
Intr-o poveste despre dragoste toată lumea vrea să fie întruchipată.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.