o lacrimă

Excesul…. duce
la aroganță excesivă și mândrie. Acest lucru se întâmplă atunci când o persoană începe să se considere sursă de putere și inspirație. Aproape toate sursele lumii se referă la „subtil”, ca instrument de creație. Să găsim bucurie liniștită în frumusețea modestă, în darurile vieții de zi cu zi, pentru a vedea lumina spirituală, în toate zilele! Astăzi este o zi specială! Slavă Domnului, că ai abilitatea de a respira, de a vedea, de a simți… Și e grozav!

O femeie a atras întotdeauna (și va atrage!) Atenția bărbaților prin mister. Cine este ea? Această întrebare îi chinuie pe mulți bărbați❣

A fost odată o stea, Creatorul i-a trasat un destin mai aparte. A trimis-o să se nască pe pământ, ca o scânteie într-o inimă umană. Avea mereu o foame de oameni, şi sentimente. Oamenii i se păreau cel mai adânc mister posibil. Fiecare era ca o carte plină de taine, dar încuiată cu lacăte grele. Autor necunoscut.

Dintr-o dată, o lacrimă îi clipește în ochi..

Cât cântărește o lacrimă? – Este mai ușoară decât gândul,

 Și mai grea decât întreg pământul.

Uneori, când plouă
Mă simt în siguranță…
În noapte târziu
Sub cerul negru
Îți aud bătăile inimii…

balet

Ochiul se odihnește, inima se bucură, de plăcere!

Carlotta Edwards (1894-1977) Balerine

Carlotta-Edwards-Giselle

***Claude Monet, flori-pictura.
Edwards-Symphonie-Fantastică

***Dar are iubirea vârsta? Are poezia cuvinte? Sau toate ţin de alcătuirea fragilităţii sufleteşti, expusă în bazarul vieţii pâna la închidere? Sinuciderea ei a fost ultimul dans cu viaţa şi cu moartea la un loc… Julieta a dansat -Moartea Lebedei- şi a murit. Romeo a ridicat-o de pe scena singurătăţii şi a luat-o lânga el, având îngăduinţa Creatorului… *Poetul şi Balerina – Poetul Stefan Augustin Doinaș, soția sa balerina Irinel Luciu.

Mă despart de tine
de fiecare dată
când nisipul din clepsidră
uită să mai curgă…

Întorc mereu clepsidra…
Păcat că timpul nu se întoarce
odată cu ea…

E un alt timp…
… poate fi timpul potrivit,
sau Nu.
Pentru a reînnoi sentimentele…

Care?

Care nu mai pot să se scurgă
prin clepsidra vieţii… – Anna Panovici

******

!!!Virusul ne-a transmis să nu ne relaxăm prea tare, că se întoarce, multiplicat în miliarde de particule, invizibile la microscop. (E de sinteză?!)

”Feriți-vă de virusul inteligenței artificiale. 
Apariția perfectă pune creierul să doarmă.” Nu știu cine a spus, dar am reținut.

De-ar fi să mă iubeşti

Privea luna … Păr roșcat și deschis. Avea ochii verzi, într-un inel pe pleoapele întunecate. Gura a zâmbit și, întrerupând zâmbetul, a rostit cuvinte din inimă. Credeai că-i o nebunie, dar,nu: era mai mult, o emoție. El mi-a citit întâia taină. O partitură de gânduri ce-mi umblau prin cuvinte, ani, zile. Apoi ne-am trezit locuind în aceiași emoție. Și lumea se mira consternată.

Te iubesc, – striga el.

De-ar fi să mă iubești fă-o acum, cât încă pot afla

Acele dulci trăiri ce curg uşor din inimioara ta.

Iubeşte-mă acum, cât încă mai trăiesc, şi nu când viaţa-mi trece

Să sapi cuvinte calde de iubire în marmura cea rece.

Şi vorbe dulci şi dragi de ai să-mi spui, zi-le şoptit

Nu ştii c-atunci când le aud sunt fericit(ă)?

Nu aştepta s-adorm, să nu mă pot trezi

Fiindcă pământul dintre noi le va opri.

De-ai şti că cineva tânjeşte dup-un strop de apă

Ai zăbovi să-i dai, te-ai face că ai treabă?

Căci inimi tandre, însetate de iubire-s peste tot

De ce să nu le dai să bea atât cât pot? Anonim