creativitatea

”Aș vrea ca-n om viața să curgă pură ca muzica” Emil Cioran

Creativitatea ne inventează, ne desăvârșește și ne definește lumea, când nu se experimentează nimic, lumea devine plictisitoare și incoloră.

Așteptându-te să vii, mâine, mă aud spunându-mi: «Te iubesc»

Ești atât de frumoasă, iubito, încât nici nu știu cum să zidesc o idee – ești un mister.

“Love is the miracle that changed my soul”!

Doi oameni, care întâlnesc iubirea reală nu-i poate despărți decât prostia sau moartea.

„În lumina ta învăț cum să iubesc. În frumusețea ta, cum să fac poezii. Dansezi înăuntrul pieptului meu unde nimeni nu te vede, însă câteodată te văd şi ceea ce văd devine această artă”

„Iubirea este împăcarea omului cu sufletul”

Bună dimineața, iubito

E-o amintire ce-am lăsat

Pe noptiera ta, în zori:

Un trandafir de catifea,

Și-o carte cu parfum de flori,

Un croissant viu glazurat,

Cu un buchet îmbătător,

Carafa-n lapte caramel,

Și-alături, un deșteptător…

O draperie trasă vag…

Timidă,-o rază de lumină…

Un colț de pernă, șifonat,

Purtând a nopții dulce vină…

Și-atunci când ai să te trezești

Și-ai să-ți ridici, încet, privirea,

La cap de pat mereu vom fi

Eu, cafeaua… și Iubirea!

Nu știu cui aparțin versurile! Aștept autorul….

scrisoare

 Mi-ai trimis peste văi și mări, peste munți și căi, plânsul ochilor tăi… cuvinte  amărui. Sufletul. Universul, nu răspunde la cuvinte, respiră rar și doare. Oamenii trăiesc în general cu demnitate, dar își expediază din cand în când ”scrisori” care fac legătura între oamenii care trăiesc departe unii de ceilalţi. Un leac împotriva singurătăţii, preț de o clipa, preț de o zi. Preț de o viață. Căci ”viaţa-i rostogolire a fructelor în flori”

Privirea ta este vis de aur, toate poemele, muzica lumii,

Se trezesc

Adesea în tăcerea nopții.

Înainte de vis

Îți aduc aminte, 

De lumina zilelor trecute                             Iubirea unor sunete tăcute

 Pictate de muzică în culori strălucitoare.

Vino,

în lumea simbolurilor… 

pe drumul robilor, la spovedanie a sinelui,

frumoasă regină de zi şi de noapte,

sa-ți dau sufletul, să vibrăm, pe toate lungimile de undă ale universului,
ca să avem suficientă căldură din iubire,

 simbol al frumuseții supreme a spiritului.

• –  Știu acum că m-ai așteptat

Tu, Şi femeile tale, Şi focul, Şi marea,

Te voi învăța să te trezești în zori, 

Pe firul de mătase, care țese dragoste;

Fructul oprit și frumos al înțelepciunii poetice .

Adaugă o linguriță de condimente parfumate în cana de ceai, pentru o zi placută*

Creativitatea

Când îţi spun să fii creator, nu vreau să spun că trebuie să te faci pictor sau poet. Ca să fii creator, lasă-ţi viaţa să fie o pictură, lasă-ţi viaţa să fie un poem. Osho

Creatorul visează, dar visul lui o să îmbogăţească lumea?

Michelangelo, într-o zi trecea prin piaţa unde se vindea marmură de toate felurile, şi a văzut un bloc de marmură frumoasă, aşa că a întrebat cât costă. Proprietarul a spus:, Dacă vrei piatra asta, poţi s-o iei gratis, căci sta pe aici şi ocupa locul. În doisprezece ani nimeni n-a întrebat de ea. Nici eu nu văd să existe vreun potenţial în piatra asta”.
Michelangelo a luat-o, a lucrat la ea timp de aproape un an, şi a realizat poate cea mai frumoasă statuie care a existat vreodată. Acum câţiva ani, un nebun a încercat s-o distrugă. Statuia era la Vatican şi îl reprezintă pe Iisus după ce fusese coborât de pe cruce şi zăcea în poala mamei sale Maria.
E atât de vie, de parcă Iisus urmează să se trezească în orice clipă. Michelangelo a folosit marmură cu atâta arta încât simţi în acelaşi timp şi tăria şi fragilitatea lui Iisus. Iar în ochii mamei lui Iisus sunt lacrimi.
Cu doar câţiva ani în urmă, un nebun a dat cu ciocanul în statuia făcută de Michelangelo, şi când a fost întrebat de ce a făcut asta, a răspuns:, Şi eu vreau să fiu renumit. Michelangelo a lucrat la ea un an, şi apoi a devenit renumit. Eu n-a trebuit să lucrez decât cinci minute ca s-o distrug. Şi numele meu a făcut înconjurul lumii, ca titlu în toate ziarele”.
Ambii oameni au lucrat la aceeaşi bucată de marmură. Unul a fost creator, celălalt nebun. După un an, când a terminat lucrarea, Michelangelo l-a rugat pe vânzătorul de marmură să vină la el acasă, pentru că voia să-i arate ceva. Vânzătorului nu i-a venit să-şi creadă ochilor., De unde ai luat marmură asta frumoasă?” a întrebat el. Michelangelo a spus:, N-o recunoşti? E aceeaşi piatră urâtă care stătea de doisprezece ani în fata prăvăliei tale”., Dar cum ţi-ai dat seama că acea piatră urâtă putea fi transformată într-o statuie atât de frumoasă?” a mai întrebat vânzătorul. Michelangelo a răspuns:, Nu m-am gândit la asta. Visam să fac statuia asta, şi când am trecut pe lângă piatra l-am văzut dintr-odată pe Iisus, care mi-a spus: <>Sunt inchis in piatra. Elibereaza-ma; ajuta-ma sa ies din piatra asta>>. . Am văzut în piatră exact aceeaşi statuie. Aşa că am făcut doar un lucru minor: am înlăturat părţile de prisos, şi i-am eliberat pe Iisus şi Maria”.  Osho – Creativitatea

„Cum de a fost posibil asa ceva?!!” Moartea m-a-ntors. În bratele tale, supus. Ana Blandiana

“Arta este rostirea tainei prin taină.”

Vacanta la Roma, Vatican 2012.  Pieta.