Artist – Adisorn Pornsirikarn, Bangkok, Thailanda.
La fel ca muzica, acuarele cuceresc.
Nu există limite create pentru ei,
Nici contururi, ele sunt neclare.
Iar umbra, ca în viață, este
colorată.
Și în felul ei
există întotdeauna bucuria libertății,
a culorilor – strălucitoare.
Pandemie
Viața pe margine – Marginea vieții.
– Respirație zdrențuită… picături amare – într-o țară bolnavă.
Fericirea costă prea mult ca să strălucească în lume.
Visam toamna, dar fără ploaia rece și cenușie.
Am visat la o toamnă aurie, doar că tu nu erai acolo.
Cerul este albastru strălucitor, de o puritate extraordinară …
Ierburi acoperite de rouă, de frunze în culorile toamnei, au luat locul unei pensule din cele mai mătăsoase; atât de frumoase.
În natură, în fata bradului, pe o ramura stăteau o pereche de turturele cu un penaj usor trist în contrast cu natura. Sub ele o tânără îngenunchea pe pajiștea verde cu ochi privind în sus, cu buzele întredeschise, cu părul auriu, contempla la îndrăgostiții din lumea păsărilor, prea absorbiți unul de celălalt pentru a o băga în seamă. Dar, nici o raza de soare nu putea sa-i atingă inima, dragostea ei apăsându-i sufletul.
Un glas plin de iubire purtat de vânt striga:
Îți amintești ce e fericirea?
– Nu, nu-mi amintesc… există fericire ascunsă în spatele durerii?
Te va învăța să iubești.
– De unde știu că e dragoste?
Când îți faci griji în timp ce-l aștepți. Când nu poți dormi până nu-ți dorește noapte bună. când…
– Asta e dragostea?
”Dar eu mi-aş dori
Atât de mult
Să fiu
Cea mai frumoasă
Declarație de dragoste”
Aproape tot ce ne trece prin cap e un gând. Ideile, pe de altă parte sunt ca niște cadouri la care nu te aștepți.
arta si natura 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.