O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Posts tagged ‘dante aligheri’

Dante Aligheri

Dante Alighieri s-a născut la Florența, în luna mai 1265-1321 . A fost un poet si filozof italian, om politic florentin, cel mai mare scriitor european din Evul Mediu.

La 9 ani, Dante trece printr-o întâmplare care îi va modela destinul. Se întâlnește cu un înger. Un înger încarnat în persoana unei fete de aceeași vârsta cu Dante – Beatrice Portinari. „Mi-a apărut învesmântată într-o culoare simplă şi demnă, împodobită care-i şedea bine vârstei ei…”, urma să scrie, mai apoi, poetul. A fost o întâlnire extraordinară, un fel de misticism De la acea întâlnire, Dante nu va mai iubi niciodată altă femeie.

Era în luna mai, când cerul revarsă asupra pământului lumina şi florile, când florentinii sărbătoreau zilele primăverii.

dante-beatrice-osterely-l

Dante o vede pe Beatrice mai frumoasă decât orice înger de pe frescele mănăstirilor. Şi, cu toate că era doar un copil, „cu atâta dragoste a primit în inimă chipul, încât, din ziua aceea , niciodată, cât timp a trăit, nu l-a mai părăsit…”.

O va reîntâlni, peste nouă ani, îmbrăcată în alb, în apropierea unui pod peste Arno.

tumblr_mfl4cpn0n51s1vlcdo1_1280

Beatrice îl va saluta din ochi, iar adolescentul, cutremurat pană la leşin, va fugi acasă şi va aşterne pe hârtie primele sale versuri. Apoi, o va iubi de la distanţă, cu disperare. Mai ales că între ei se ridică şi bariere sociale – Beatrice se va căsători cu un bancher bătrân, mai potrivit rangului familiei ei decât Dante. Apoi o va pierde definitiv – Beatrice moare la doar 24 de ani. Sfâșiat, golit de viaţă, Dante caută consolare în scris.

„Viaţa Nouă”, o autobiografie emoționanta a adolescenţei şi tinereţii sale. Este, cum au sugerat comentatorii, primul roman de dragoste din literatura Europei occidentale. Dar şi primul roman psihologic. Şi va transfigura iubirea către Beatrice, după metoda curtenească – o va transforma pe iubita sa Beatrice* într-o Doamnă, care-l veghează din cer* 

 În 1295, la treizeci de ani, Dante se căsătoreşte cu Gemma Donati, provenind dintr-o ilustră familie florentină. Va avea patru copii, două fete şi doi băieţi.

 Dante va fi judecat în lipsă, acuzat de fraudă, câștiguri ilicite şi conspirație împotriva Papei. În final, va fi condamnat la moarte prin ardere pe rug,in cazul in care se v-a mai întoarce in Florența.

Încep acum cei 20 de ani de exil dantesc. Poetul va rătăci departe de cetatea iubită, departe de familie şi prieteni, lipsit de mijloace materiale, aproape cerşind. 

Şi, mai presus de toate, va şlefui marele său poem, „Divina Comedie”, începuta înainte de exil şi sfârșita după 20 de ani de trudă.

În noaptea de 13 spre 14 septembrie 1321, bolnav de malarie, Dante, cel mai mare poet al Italiei, moare la Ravenna, fără să mai fi văzut vreodată Florenţa. Avea 56 de ani.

 Dante mărturiseşte experienţa iniţiatica, transfigurarea iubirii pentru Beatrice devenind o cale de a se apropia de Dumnezeu.

 Este unul dintre cuplurile fără de care dragostea nu ar putea fi definita, este una dintre perechile istoriei acestei lumi zămislite de Dumnezeu din si intru iubire, si nu s-a sfârșit nici dupa moartea lui Beatrice, la vârsta de 24 de ani,  nici căsătoria si nici familia pe care a avut-o mai târziu nu au reușit sa facă din acesta, ființa draga.  Decât  iubirea vieții lui, un adevarat simbol al binecuvântării divine. Povestea lor e una cat se poate de reala, chiar dacă in viziunea generațiilor de astăzi ar putea părea numai o creație literara. „Vita Nouva”, un minunat volum de dragoste, împletește sonetele (31) cu proza, pentru ilustrarea iubirii ideale a lui Dante, ce trăia continuu intensitatea sentimentelor pentru cea deja pierduta, dar veșnic conducându-l spre revelația parcurgerii drumului către Dumnezeu, drumul iubirii.

 Iubiți-va frumos!!! 

expresia gandurilor

Filmul si cartea care mi-a marcat adolescenta a fost Jane Eyre (Charlotte Brontë  1816-1855) Este una din cele mai emoționante povesti de viata si de iubire.

M-am urcat în trenul vieți cu bagajul visurilor mele în scopul căutării adevărului ideal al vieții, într-o lume pictată de mari artiști ai literaturii.

Literatura este una din ramurile esențiale ale cunoașterii umane.

Literatura ca revelație, literatura ca viață. Literatura este expresia gândurilor, manifestata prin cuvinte, este o împărtășire a imaginației și a ideilor. Dar am realizat ca nimeni și nimic nu ne poate garanta fericirea. Cărțile ne fac viata mai ușoara ne spune cum e lumea, care e rostul vieții, ce înseamnă să fii om, ce înseamnă să iubești, ce înseamnă să urăști, ce înseamnă să fii tu.  „La littérature ne permet pas de marcher, mais elle permet de respirer” . Nu te ajuta sa nu-ti ratezi viata.

Acum privesc pe geamul trenului …pierdută-n gânduri. Am adunat în bagajul  maturității, toată iubirea, fericirea, tristețea, dezamăgirea, frumosul lumii, muzica şi bucuria de a trăi,toată experiența vieții  – colb de diamante risipite. Am găsit cuvinte învechite de vreme printre pânze de păianjen, apoi le-am ars în focul amintirilor.

Am făcut cunoștința cu lumea nevăzută a celor care știu să viseze chiar dacă condițiile sunt diferite, pentru a ne fi mai bine. Mă inspiră lucrurile simple, uneori sunt surprinsa de felul in care reușesc sa le combin. Niciodată nu-mi propun o tema.  Mă amuza si ma contrariază multe lucruri pe care le trăiesc virtual.  De aceea suntem aici sa ne împărtășim idei, sentimente,dorințe, si nu numai,dar le punem la si altele.

Sunt una dintre excepții, nu respect reguli impuse. 

Sunt pur și simplu – EU!

„Fiecare bucurie oferită de viață trebuie cucerită prin luptă înainte de a fi luată în stăpânire; și cât de crâncenă este lupta o știu doar aceia care s-au luat la trântă pentru premiul cel mare”

***Viața nu-i decât o amăgire. Dar nu și dragostea. Dragostea e ceva adevărat – cel mai adevărat și cel mai trainic – cel mai dulce și totuși cel mai amar dintre toate lucrurile pe care ne e dat să cunoaștem. E foarte amar. Și se spune că e rezistent – rezistent ca moartea! Cele mai multe dintre deșertăciunile vieții sunt rezistente. Cât despre dulceață, nimic nu e la fel de trecător; întâlnirea cu ea durează un singur moment – cât ai clipi din ochi; durerea rămâne pentru vecie. S-ar putea să piară în zorii eternității, dar te chinuie toată vremea în adâncurile nopții. Charlotte Bronte

Numai ce e frumos, și frumos conceput, poate hrăni Iubirea.  F. Pessoa

h (1)

Despre iubire ne vorbește  – John Williams în Stoner.

fragment din carte:

***Vara care a urmat a însemnat în viața lor mai mult decât dragoste și conversație. Au învățat să fie împreună fără să-și vorbească și s-au desprins cu tihna; Stoner aducea cărți la Katherine și le lăsa acolo, așa că la un moment dat a trebuit să mai monteze niște rafturi. În zilele pe care le petreceau împreună, Stoner începuse să reia studiile pe care aproape că le abandonase; iar Katherine continua să lucreze la cartea care urma să fie teza ei de doctorat. Stătea ore în șir la biroul minuscul lipit de perete, aplecată deasupra cărților în cea mai adâncă concentrare, cu gâtul lung ivindu-se delicat și alb din halatul bleumarin pe care îl purta de obicei; Stoner se tolănea pe scaun sau se întindea în pat, la fel de concentrat la rândul său.

Uneori își ridicau ochii din cărți, își zâmbeau și apoi se întorceau la citit; alteori Stoner se oprea din studiu și își odihnea privirea pe linia grațioasă a spatelui ei și pe gâtul suplu pe care cădea mereu o șuviță de păr. Și atunci îl cuprindea o dorință molcomă, naturală, ca o stare de bine, și se ridica și venea în spatele ei și îi punea brațele ușor pe umeri. Ea se îndrepta de spate și își lăsa capul pe pieptul lui și atunci mâinile lui alunecau pe sub halatul desfăcut și îi atingeau delicat sânii. Și făceau dragoste, rămâneau întinși în liniște o vreme, după care se întorceau la lucru, ca și cum dragostea și învățătura erau unul și același proces.***

Stai aproape de tot ce te face fericit ca ești in viata.

Lord_Frederick_Leighton_The_Painters_Honeymoon detail