Dante Aligheri

Know’st thou not at the fall of the leaf
How the heart feels a languid grief
Laid on it for a covering,
And how sleep seems a goodly thing
In Autumn at the fall of the leaf?
And how the swift beat of the brain
Falters because it is in vain,
In Autumn at the fall of the leaf
Knowest thou not? and how the chief
Of joys seems–not to suffer pain?
Know’st thou not at the fall of the leaf
How the soul feels like a dried sheaf
Bound up at length for harvesting,
And how death seems a comely thing
In Autumn at the fall of the leaf? – Căntec de toamnă

Dante Alighieri s-a născut la Florența, în luna mai 1265-1321 . A fost un poet si filozof italian, om politic florentin, cel mai mare scriitor european din Evul Mediu. Autor al ”Divinei Comedii” capodoperă a literaturii universale, scrisă in anii 1307 și 1321.

În acea carte

care este memoria Mea …
Pe prima pagină

Acesta este capitolul când am întâlnit-o prima dată

Apar cuvintele …
Aici începe o nouă viață – La Vita Nuova poeme scrise după moartea lui Beatrice.

Divina Comedie, povesteşte călătoria lui Dante, în cele trei lumi ale “vieţii de apoi”,( voiaj imaginar) în care se proiectează răul şi binele lumii terestre, fiind condus la început de poetul Virgiliu, simbol al raţiunii, apoi de Beatrice, simbol al credinţei. Îndrăgostit de ea până la adoraţie, Beatrice devine simbolul angelic al graţiei divine. Poemul este compus din trei părţi (Inferno, Purgatorio, Paradiso), cuprinzând 100 de cânturi, 33 pentru fiecare parte, plus un cânt introductiv la începutul Infernulu.

Te iubesc şi te voi iubi întotdeauna, iar dacă şi după moarte oamenii iubesc, te voi iubi şi eu, şi mai bine cu tine în iad, decât fără tine în Paradis. Dante Aligheri

Intâlnirea dintre Beatrice și Dante

Dante, mărturisește că iubirea a devenind calea, de a se apropia de Dumnezeu. Este unul dintre cuplurile fără de care dragostea nu ar putea fi definita, este una dintre perechile istoriei acestei lumi zămislite de Dumnezeu din si intru iubire, si nu s-a sfârșit nici după moartea lui Beatrice.  Ilustrarea iubirii ideale a lui Dante, trăia continuu intensitatea sentimentelor pentru Beatrice , deși pierduta, dar veșnic conducându-l spre revelația parcurgerii drumului către Dumnezeu, drumul iubirii.

Beatrice

Dante a văzut-o pe Beatrice era îmbrăcată în alb, ceea ce a sporit și mai mult impresia că este de natură angelică. Văzându-l pe tânărul poet, fata i-a oferit zâmbetul ei minunat. Dante a trăit un sentiment de fericire absolută, euforică, asemănător extazului pe care sfinții îl experimentează în picturile artiștilor renascentiști. În aceeași noapte, a avut un vis: iubirea însăși poartă în brațe „o doamnă care a adormit și este înfășurată într-un văl”

Oamenii s-au întrebat de ce Dante și Beatrice nu s-au căsătorit. de ce a iubit-o doar de la distanță?

Nu avea nevoie de intimitate reală, era suficientă imaginea ei, până la moartea prematură a iubitei sale – fata a murit la vârsta de 23 .de ani, cauza morții nu este menționată nicăieri.

Beatrice a fost căsătorit cu bancherul Simone dei Bardi, mai învârstă, probabil în ianuarie 1287.

Cu câțiva ani înainte de moartea lui Beatrice, el a avut o viziune asupra morții lui Beatrice.

Piatra funerară a lui Beatrice Portinari din biserica Santa Margherita de Cerci.

Dante Aligheri

https://viataoperadearta.wordpress.com/2020/08/25/ophelia/

Ophelia

Pictura-din-Prerafaelism

Ofelia mi-a ieșit în cale de mult timp,dar, știam că este o abordare grea. Pictorii sau inspirat din marile creații artistice și nu numai. Shakespeare și inegalabilul Dante Aligheri, doi titani ai literaturii universale.

Din anii 1850, în poezie și pictură a început să se dezvolte o nouă direcție în Anglia. Se numește „pre-rafaelita fondată de John Everett Millais, artist englez, pictor în anul 1848. Dezvoltarea unei forme noi și puternice de realism în arta sa. Dante Gabriel Rossetti și Marie Spartali Stillman muza lui au reușit să creeze unele dintre cele mai iubite capodopere pre-rafaelite din toate timpurile Această femeie, pe care o întâlnim în mai toate operele sale, este nimeni alta decât lady Spartani, cea care a devenit muza lui perfectă.

Pictorii au fost inspirați de scrierile lui Shakespeare, Keats și, de asemenea, italianul Dante Alighieri.

Hamlet este una dintre cele mai mari tragedii shaksperiene . ”Lumea este o scenă, iar viața este un teatru”

Conștiința lui Shakespeare era împărțită în două jumătăți. Într-una trăiește un filozof și un umanist, iar în cealaltă, un om care a înțeles esența unei lumi putrede.

Monologul său cheie „A fi sau a nu fi” reflectă toată durerea din sufletul eroului, tragedia gândiri.

John Everett Millais s-a născut la 8 iunie 1829. Millet era un geniu – a fost acceptat la ”Royal Academy of Arts” la 11 ani.

În 1852, Millet a creat „Ophelia”, care astăzi este numită cea mai strălucitoare și mai impresionantă lucrare a lui și a întregii arte engleze. Ophelia, pictată, pe baza unui episod din Hamlet.

Trandafirii sunt, în mod tradițional, un simbol al iubirii și frumuseții, o numește pe Ophelia „May Rose”

„Astăzi am achiziționat o rochie de femeie cu adevărat luxoasă, decorată cu broderii florale – și o voi folosi pentru Ophelia”

Ophelia a fost iubita prințului Hamlet, dar, aflând că el l a omorât pe tatăl ei Polonius, ea și-a pierdut mințile și s-a sinucis prin înecarea în râu, mama lui Hamlet, vorbește despre un accident.

Ophelia se aruncă în apă pe un fundal de natură strălucitoare, înfloritoare, nu există panică sau disperare pe fața ei. Și deși moartea e inevitabilă, în imagine, timpul părea să stea nemișcat. Millet a fost capabil să surprindă cu măiestrie momentul de trecere dintre viață și moarte.

John Everett Millet.Ophelia

Ophelia plutește pe lângă maci, care simbolizează durerea.

Un colier de violete care simbolizează fidelitatea

Modelul era Elizabeth Siddal, de 19 ani a pozat pentru Millet într-o cadă umplută cu apă. În ciuda faptului că baia a fost încălzită cu ajutorul lămpilor, a fost iarna, așa că Siddal a răcit serios.  Dante Gabriel Rossetti soțul ei a descoperit-o inconștientă, întinsă în pat.

A fost o artistă și poetă. A studiat cu Rosseti, a devenit pentru el muză, apoi soție. Siddal a avut o mare influență asupra operei lui Rossetti.

Elizabeth Siddal a pictat, un autoportret.

Autoportret. Elizabeth Siddal

Rossetti a publicat o colecție de sonete intitulate ”Casa Vieții”; conține și poezia, „Fără ea.” Este o reflecție asupra vieții odată ce dragostea a plecat:

Griul gol

Acolo unde piscina este oarbă de fața lunii.
Rochia ei fără ea? Spațiul

gol aruncat al norului de unde a murit luna.
Drumurile ei fără ea? Ziua e numită

să se balanseze de noaptea pustie. Locul

ei cu perne fără ea? Lacrimi, ah! Pentru harul dragostei,

și uitarea rece a nopții sau a zilei.
Cum rămâne cu inima fără
ea?

Portret de căsătorie de Dante_Gabriel_Rossetti_-Regina_Cordium(1860)

Primul manuscris de Dante_Gabriel_Rossetti a fost ascuns în părul Lui Siddal, la moartea ei. După câțiva ani, consulul personal a deshumat- o, pe Siddal. Părul îi crescuse, trupul era la fel, nu era modificat. A recuperat manuscrisul. La deshumare Rossetti nu a participat, ulterior regretând.

Dragostea sa pentru Siddall, pe care o personifică ca eroină cu ochi ”ca marea și cerul într-o zi gri.”

Sănătatea precară a fetei a fost subminată de utilizarea unui medicament periculos, potrivit contemporanilor, Lizzie era bolnavă de tuberculoză. În plus, opiul a cauzat dependența de droguri, iar câțiva ani mai târziu, a murit din cauza unei supradoze de laudanum ( medicament narcotic lichid pe bază de opiu, dex) Acest lucru s-a întâmplat la 2 ani de la nunta ei.

Ophelia, John Everett Millais

Moartea lui Elizabeth Siddal a avut la fel de mult un mister, ca moartea Opheliei, încă nu se știe exact dacă a luat din greșeală o doză prea mare de laudanum sau a făcut-o în mod deliberat. Din cauza acestei greșeli, care i-a costat viața, a repetat soarta tragică a eroinei literare, cu imaginea pe care a pictat-o pe pânză Millet.

Ophelia, John Everett Millais

Ophelia, John Everett Millais

Dante Aligheri

Dante Alighieri s-a născut la Florența, în luna mai 1265-1321 . A fost un poet si filozof italian, om politic florentin, cel mai mare scriitor european din Evul Mediu.

La 9 ani, Dante trece printr-o întâmplare care îi va modela destinul. Se întâlnește cu un înger. Un înger încarnat în persoana unei fete de aceeași vârsta cu Dante – Beatrice Portinari. „Mi-a apărut învesmântată într-o culoare simplă şi demnă, împodobită care-i şedea bine vârstei ei…”, urma să scrie, mai apoi, poetul. A fost o întâlnire extraordinară, un fel de misticism De la acea întâlnire, Dante nu va mai iubi niciodată altă femeie.

Era în luna mai, când cerul revarsă asupra pământului lumina şi florile, când florentinii sărbătoreau zilele primăverii.

Dante o vede pe Beatrice mai frumoasă decât orice înger de pe frescele mănăstirilor. Şi, cu toate că era doar un copil, „cu atâta dragoste a primit în inimă chipul, încât, din ziua aceea , niciodată, cât timp a trăit, nu l-a mai părăsit…”.

O va reîntâlni, peste nouă ani, îmbrăcată în alb, în apropierea unui pod peste Arno.

Beatrice îl va saluta din ochi, iar adolescentul, cutremurat pană la leşin, va fugi acasă şi va aşterne pe hârtie primele sale versuri. Apoi, o va iubi de la distanţă, cu disperare. Mai ales că între ei se ridică şi bariere sociale – Beatrice se va căsători cu un bancher bătrân, mai potrivit rangului familiei ei decât Dante. Apoi o va pierde definitiv – Beatrice moare la doar 24 de ani. Sfâșiat, golit de viaţă, Dante caută consolare în scris.

„Viaţa Nouă”, o autobiografie emoționanta a adolescenţei şi tinereţii sale. Este, cum au sugerat comentatorii, primul roman de dragoste din literatura Europei occidentale. Dar şi primul roman psihologic. Şi va transfigura iubirea către Beatrice, după metoda curtenească – o va transforma pe iubita sa Beatrice* într-o Doamnă, care-l veghează din cer* 

 În 1295, la treizeci de ani, Dante se căsătoreşte cu Gemma Donati, provenind dintr-o ilustră familie florentină. Va avea patru copii, două fete şi doi băieţi.

 Dante va fi judecat în lipsă, acuzat de fraudă, câștiguri ilicite şi conspirație împotriva Papei. În final, va fi condamnat la moarte prin ardere pe rug,in cazul in care se v-a mai întoarce in Florența.

Încep acum cei 20 de ani de exil dantesc. Poetul va rătăci departe de cetatea iubită, departe de familie şi prieteni, lipsit de mijloace materiale, aproape cerşind. 

Şi, mai presus de toate, va şlefui marele său poem, „Divina Comedie”, începuta înainte de exil şi sfârșita după 20 de ani de trudă.

În noaptea de 13 spre 14 septembrie 1321, bolnav de malarie, Dante, cel mai mare poet al Italiei, moare la Ravenna, fără să mai fi văzut vreodată Florenţa. Avea 56 de ani.

 Dante mărturiseşte experienţa iniţiatica, transfigurarea iubirii pentru Beatrice devenind o cale de a se apropia de Dumnezeu.

 Este unul dintre cuplurile fără de care dragostea nu ar putea fi definita, este una dintre perechile istoriei acestei lumi zămislite de Dumnezeu din si intru iubire, si nu s-a sfârșit nici dupa moartea lui Beatrice, la vârsta de 24 de ani,  nici căsătoria si nici familia pe care a avut-o mai târziu nu au reușit sa facă din acesta, ființa draga.  Decât  iubirea vieții lui, un adevarat simbol al binecuvântării divine. Povestea lor e una cat se poate de reala, chiar dacă in viziunea generațiilor de astăzi ar putea părea numai o creație literara. „Vita Nouva”, un minunat volum de dragoste, împletește sonetele (31) cu proza, pentru ilustrarea iubirii ideale a lui Dante, ce trăia continuu intensitatea sentimentelor pentru cea deja pierduta, dar veșnic conducându-l spre revelația parcurgerii drumului către Dumnezeu, drumul iubirii.

 Iubiți-va frumos!!!