De-ar fi să mă iubeşti

Privea luna … Păr roșcat și deschis. Avea ochii verzi, într-un inel pe pleoapele întunecate. Gura a zâmbit și, întrerupând zâmbetul, a rostit cuvinte din inimă. Credeai că-i o nebunie, dar,nu: era mai mult, o emoție. El mi-a citit întâia taină. O partitură de gânduri ce-mi umblau prin cuvinte, ani, zile. Apoi ne-am trezit locuind în aceiași emoție. Și lumea se mira consternată.

Te iubesc, – striga el.

De-ar fi să mă iubești fă-o acum, cât încă pot afla

Acele dulci trăiri ce curg uşor din inimioara ta.

Iubeşte-mă acum, cât încă mai trăiesc, şi nu când viaţa-mi trece

Să sapi cuvinte calde de iubire în marmura cea rece.

Şi vorbe dulci şi dragi de ai să-mi spui, zi-le şoptit

Nu ştii c-atunci când le aud sunt fericit(ă)?

Nu aştepta s-adorm, să nu mă pot trezi

Fiindcă pământul dintre noi le va opri.

De-ai şti că cineva tânjeşte dup-un strop de apă

Ai zăbovi să-i dai, te-ai face că ai treabă?

Căci inimi tandre, însetate de iubire-s peste tot

De ce să nu le dai să bea atât cât pot? Anonim

o iubesc

Tot drumul vieții e fascinant, plin de trăiri, plin de lacrimi, de căderi, de zâmbet, de bucurie, de durere, de dor, și de culoare. Trăiesc visând și admirând un om, care a adus cu el o lecție, un dar, o binecuvântare, o mângâiere, un vis, un dar, pe care nu-l voi putea înlocui niciodată, oricât aș vrea.

Cât costă un dar, atunci când te-ai jertfit lăsând ceva în urma ta?  E nevoie de mult curaj să te dăruiești? Lăsăm în urma noastră bucăți din noi, frânturi de gând, lăsam zâmbet, bucăți de suflet.

Cine sunt eu? Sunt un curcubeu de ploaie.

Eu sunt flacăra unui foc fierbinte.

Ce înseamnă iubirea?… Nu știu.
Renaște cu o nouă zi.

• Doar pe ea … O iubești… Așa cum e.

O iubesc atunci când surâde misterios, când e puțin tristă și când suferă și se topește de dor și atunci când plânge ca un copil. O iubesc și atunci când tace, absentă, melancolică, când ascunde tainele pentru care o iubesc. Și când e rece, tăioasă, când crede că poate schimba lumea. Și când e dulce și tandră, și când te lasă să-i vezi inima, alteori împietrită de dureri. Și atunci când îmi spune ,”Îmbrățișează-mă, că nu pot nici să inspir nici să expir”

Îmbrățișări de inimă!

Robert Panitzsch, pictor

Vă doresc să aveți tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte.

suntem mozaicuri

Suntem mozaicuri. Bucăți de lumină, dragoste, istorie, stele, lipite împreună cu magie, muzica si cuvinte”. Anita Križan.

Adeseori natura în podoaba ei, de peste vară, înfăptuiește minuni, bucurii pentru stări sufletești. Natura cea veșnic măreața și darnică.

O creangă înflorită de copac, se reflectă pe ecranul cerului, pentru ca norii, sa dispară sub glasul tainic al petalelor îmbujorate. A vărsat din apa vie, făcând să vibreze sufletul…în imnul vast al naturii. Opera de artă si-a desăvârșit minunea.

 „Sufletul zboară câteodată sus de nu-l mai vezi,

cu penele lui albăstrui, în azur.

Şi când se întoarce, miroase a alb şi a stele…” Tudor Arghezi

Ce ne leagă, pe noi oamenii? – Fiecare om spune ceva, învățăm ceva, dă o parte din el. Unii cred despre ei că sunt unici, că au gânduri diferite, că simt altfel decât restul. Nu e așa, ne asemănăm. Doar că, unii pot face lucruri bune, plăcute, creații de artă,… Un suflet sensibil, iubitor de artă îsi pune sufletul într-un dar, într-un zâmbet, dăruiesc artă curată. 

”Există bucăți de stele în noi. Sună magic, nu-i asa?”

Arta esteticului, este întâlnirea dintre om şi frumos, luminează mintea umană, atrage după sine divinul – iubirea pura. Oricine poate utiliza această artă a esteticului, în urma căruia opera sa poate deveni o capodoperă. Obiectul frumos este creat de mintea umană, este o arta universala, devine obiect contemplativ, stimulează comportamentul uman.

Esteticul este partea de vârf a eticului’ spunea Nichita Stănescu

Nu există daruri materiale pentru suflet.

Se spune că într-o zi, un om bogat i-a dăruit unui om sărac un coş plin de gunoi pentru a râde de el. Omul sărac zâmbi şi plecă, ţinând în mâna coşul primit.

Ajuns acasă, a început să cureţe coşul, să-l spele şi să-l lustruiască. După ce coşul a fost curăţat şi strălucea de cât fusese lustruit, omul nostru umplu coşul cu cele mai frumoase şi parfumate flori din grădina sa cea frumos îngrijită.

Apoi s-a întors la omul bogat şi i-a înmânat acestuia coşul minunat aranjat şi plin de miresme îmbietoare.

Omul, surprins întrebă: “- De ce mi-ai oferit atâtea flori frumoase, când eu ţi-am dat doar gunoi?”
Cel sărac îi răspunse: “- Fiecare dintre noi dăruiește ceea ce are în inimă!”

Poate a fost o nebunie,

Şi poate sunt de condamnat,

Dar mi-am pus inima înaintea raţiunii.

Am trecut prin toate împreună şi tu mă iubeşti la fel,

Şi când nu eşti aici ,

Eu am nevoie doar să te aud.

Bună, prietena mea, bună!

Am sunat doar să-ţi spun

Că mă gândesc la tine în fiecare noapte,

Şi ştiu că e târziu,

Dar nu puteam aştepta.

Bună!

Să dăruim necondiționat cu prețuire și iubire, lucruri frumoase, darurile morale şi spirituale dau mai multă bogăție. Ele vin din inimă, chiar dacă nu au valoarea materială.