O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Posts tagged ‘destin’

„Calomnii mitologice”, Octavian Paler

 Virtualul are multe capcane în care poti cadea.

 Cât de ridicoli putem deveni când suntem îngusti si lipsiti de elegantă!

 Mi-a venit ideea să spicuiesc din „Pledoarie rostită de o femeie la procesul lui Don Juan” – Octavian Paler

 Destinul lui Don Juan e să plece, totdeauna, grăbit, cu mâinile în buzunare, fredonând o melodie la modă. Sau, fiindcă vremurile s-au schimbat de când hoinărea el prin Sevilla, să se urce în maşină şi să apese pe accelerator, cu gândul la următoarea aventură.

Probabil vă supără ce vă spun. Bărbaţilor nu le place să le spui în faţă ce crezi despre ei. Au nevoie să fie lăudaţi, chiar când nu merită, şi să li se dea impresia că omenirea depinde de ei, chiar când sunt nişte rataţi.

Bărbaţii nu pricep decât foarte rar ca femeia este o fiinţă curioasă. Nu-i place să fie sclavă decât dacă îşi leagă singura lanţurile. Dacă altcineva vrea s-o lege cu de-a sila, se revoltă, suferă sau se ofileşte. Nu se poate simţi fericită în robie decât dacă a vrut. –

Mai ales că, după o anumită vârstă, bărbaţii nu au decât foarte rar simţul ridicolului. Vor să se afişeze, neapărat, cu fete tinere. Nu-şi dau seama că sunt caraghioşi şi că lumea să uita cu mila la ei. Cum de sunt atât de proşti, încât să-şi închipuie că o femeie tânără, care le-ar putea fi chiar nepoata, cade lată, de amor, atunci când dă cu ochii de ei? Explicaţia o cunoaşteţi. Banii şi celebritatea atrag, cum atrage fluturii o lampă aprinsă.

 Uneori, domnilor, e nevoie de un motiv temeinic pentru a continua să trăieşti. Dacă nu-l găseşti, trebuie să inventezi unul. Acum pricepeţi de ce nimeni nu ştie cum a sfârşit Don Juan? Şi că singura certitudine e că n-a apucat să îmbătrânească? Tainele nu îmbătrânesc, domnilor. Şi lăsaţi-le să rămână ceea ce sunt: nişte taine. Dacă scormoniţi prea mult prin legendele lui Don Juan, nu veţi găsi decât un pat oarecare. Credeţi că merită efortul?

Veşnicia nu e a nimănui.!

 

 

Puterea dragostei

 Eric Emmanuel Schmitt, autor francez în vogă, laureat al mai multor premii literare de prestigiu, unul dintre cei mai buni dramaturgi, în această perioadă, în lume.

Variaţuni Enigmatice” este o piesă despre dragoste şi moarte, despre dragoste dincolo de moarte. Doi bărbaţi evocă imaginea femeii dispărute. Amândoi au iubit-o; fiecare, însă, în felul său. Un mare scriitor, laureat al premiului Nobel, renunţa la prezenţa ei fizică, pentru a o putea păstra în memorie, pentru a putea să-i scrie volume, dedicate  ei. Ea se căsătoreşte cu un alt bărbăt care o iubeste si îi dedică întreaga viaţă, iar după moartea acesteia, el,continua în numele ei, corespondenta cu scriitorul, ca şi cum ,ea, încă ar mai trăi.  … Are loc o întâlnire dramatică între cei doi, care-şi dispută iubirea cu înfrigurare.”

Puterea dragostei este Arta Păcii.

ImagineIubește-ma atâta cat sa nu ma doară.

 

 

Monica Belluci

Sarută ochii si ai sa vezi cată dragoste se afla intr-o lacrimă.

1157482_10151606428830547_1885464768_n

1237988_10151606521195547_1300718928_n

viata este plină de contrast …

Nu pleca si totusi a plecat!

…iubirea daruieste viata…ura o distruge…

Actriţa Monica Bellucci (48 de ani) şi soţul ei, francezul Vincent Cassel (46 de ani) au anunţat că divorţează după o căsnicie care a durat 14 ani.

Ultimul poem scris de Fernando Pessoa

Există dureri mai grele decât durerile,
Dureri ce nu dor, nici măcar în suflet,
Deși sunt mai dureroase ca altele,
Sunt angoase visate mult mai reale
Decât cele pe care le aduce viaţa, senzații
Simțite doar cu imaginația, proprii
Noastre vieții chiar mai mult decât viaţa noastră
Lucruri nenumărate care, neexistând
Există, există cu încăpățânare,
Sunt ale noastre, cu încăpățânare, și suntem noi…
În cupa cea verde a fluviului maiestuos
Se regăsește strălucirea albilor pescăruși…
Iar peste suflet inutil trece o alinare
Din ceva care nu există, și nici nu poate, și este totul.

„Cele mai cunoscute trei semnături sub care şi-a ascuns identitatea sunt: Alberto Caiero, Alvaro de Campos şi Ricardo Reis. Fiecare dintre aceştia avea o poveste, un loc de naştere, un stil anume de a scrie, o ocupaţie. Poate părea nebunesc, poate părea incoerent, dar Fernando Pessoa a avut o personalitate prea puternică pentru o singură fiinţă. El a simţit nevoia să se exprime atât de complex, de parcă, într-adevăr, în interiorul său ar fi trăit, simultan, mai multe persoane. A iubit platonic, o singură femeie.” (Jurnalul National)

„Eu am fost educat de imaginaţie,
Am călătorit mereu dus de mâna ei.
Am iubit, am urât, am vorbit, am gândit totdeauna doar pentru ea”

flori1

 

Din şevaletul vieţii

Cu fiecare clipă ne colorăm destinul!
Culori alese-n pripă nejudecând festinul.
Cu fiecare clipă trăind intens festinul
Culori alese-n pripă ne pregătesc destinul.

Din şevaletul vieţii împinşi sau nu alegem,
Culorile sunt sorţii ce poate îi culegem.
Din şevaletul vieţii cu propria voinţă,
Dăm vieţii noastre visuri
Din patimi sau dorïnţă

Multumesc  lui Andrei Plimbarici pentru nominalizare la premiile: A Three Bouquet Awards.

http://andreiplimbarici.wordpress.com/

first-best-moment-award-winner1

sunshine-blog-award

versatilebloggernominations-copy

nominalizari:

Loredana Milu  http://loredanamilu.wordpress.com/2013/07/11/sase-iulie-%E2%9D%A4/

Lady Budd   http://ladybudd.com/2013/07/10/the-language-of-stereotypes/

Singing Oasis  http://oasien.wordpress.com/2013/07/01/premiers-pas-dans-le-monde-de-la-mode/

Damatingui’s Blog http://damantigui.wordpress.com/