O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Posts tagged ‘dor’

Satul cu dor

aeb1fd9739d5

Din coșuri ies rotocoale de fum, la geamuri răsar amintiri….

5886c296ede360e21487782760m4

„Sătucul ce mi-a fost întâia carte

 Din care am citit despre-omenie

 Despre onoare, despre bunătate,

Nimeni nu cere-acolo o simbrie

 Nici vreo taxă pentru libertate.

Hermann Werner

 Căsuțe împodobite cu ștergare

Grădini de vis şi mândru curcubeu

 Se aștern covoare de mărgăritare

 Ce rupte-s parcă din Calea Lactee.

Doar freamătul pădurilor ajunge

Să-ţi umpli sufletul de armonie,

De roua care fruntea  atinge

 Tril de păsări într-o simfonie

Mi-e dor de-un petec de copilărie

Leon Perrotimage-223097c38d7f9timage7a5625dfd501

Mi-e dor de-o oază de sinceritate

 Mi-e dor de lelea de-al ei bădie

De-un aer pur de seninătate

Purtând în suflet cald, melancolia,

Te voi numi mereu – Satul CU DOR..  Resteman Georgeta Minodora 

Gaston Sebire

 

nu pleca

… dacă pleci voi muri! Am glumit, spuse o voce străină, surâzând; vezi că bate vântul şi vei răci,nu pleca! Numai eu sunt de vină. Mă doare gândul de bun rămas. Şi-apoi… lasă-mă să te uit pentru o clipă, ca apoi să te pot inventa din nou, din gânduri, din patimi,din dor şi iubire.

michael-and-inessa-garmash
O săptămână plină de frumos !

„Every breath you take”

„Vreau să-ţi fiu doar curcubeu

de speranţă,an
dragoste
şi mult dor.
Să-ţi fiu răsărit în fiecare dimineaţă
când mă priveşti
şi potecă spre bucurie.
Seara să fiu apusul supărărilor de peste zi

iar noaptea înger păzitor peste visele tale…”

O melodie superba!

Splendoarea clipei; un strop de pace..respiratie..  liniste.. si mister..

reflexii prin ceata

Uneori fericirea apare pe drumuri singuratice, ca o lumină, cu o lacrimă în privire, roua dorului, ambele scrise cu petale de flori, o construcție de culori, iubind în culori, un simplu vals. Melodia s-a terminat. Pauza, ajuta la redarea muzicii fără culoare în oceanul de sunete, trecute prin furtuni… Mai apoi sufletul surâde îngăduitor, recunoscător, nostalgic amintirilor.

În universul infinit toate vor rămâne în uitare, doar nuferii simbol al nemuriri, vor mai spune, dacă voi mai fi.. Dacă sunt.

Dansul

Oare prin dans se deschide al nouălea cer şi îngerii ne îmbrăţişează de acolo cu atâta gingăşie şi dor, încât trupul preda comanda sufletului, în unduirea sferelor ? Atunci când dansez, nu ştiu altceva, decât că exist undeva, acolo unde Dumnezeu vrea cu tărie să fiu şi să simt cum vorbeşte prin mine, ştiind intuitiv să exprim legătura aceasta, a ceriului cu pământul şi totul îmi pare atât de clar, acolo exist în Iubire pentru Iubire, întotdeauna văd prin mii de ochi, care mă înconjoară din toate părţile, e ca şi cum aş avea acces la o preaînalta tehnologie, dar cuvântul este rece groaznic pe lângă căldura imensă ce o pot simţi acolo şi nu aş vrea să mă mai întorc vreodată, dar şi dansul divin că orice dans, are partituri fixe ce trebuiesc însuşite, după care revenim şi urcăm din nou, mereu alt drum, necunoscut, în braţele luminii, cu trup şi suflet cu tot, iar la fiecare drum nu voi mai întreba nimic şi nu voi mai povesti nimic, rămân aşa cum am fost mereu, tăcută şi cuminte şi cine mă mai poate judeca, când de pe pământ se văd doar norii ? Cei ce mă vor vedea, vor sti ca şi ei au ajuns la cer, lăsând norii în urma lor, cu lume cu tot şi nu or să mai întrebe de ce, niciodată.  Carla Jaklyn