Dorință

Vino-n codru la izvorul
Care tremură pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.

Si în brațele-mi întinse
Să alergi, pe piept să-mi cazi,
Să-ti desprind din creștet vălul,
Să-l ridic de pe obraz.

Pe genunchii mei ședea-vei,
Vom fi singuri-singurei,
Iar în păr, înfiorate,
Or să-ți cadă flori de tei.

Fruntea albă-n părul galben
Pe-al meu braț încet s-o culci,
Lăsând pradă gurii mele
Ale tale buze dulci.

Vom visa un vis ferice,
Ingâna-ne-vor c-un cânt
Singuratice isvoare,
Blânda batere de vânt;

Adormind de armonia
Codrului bătut de gânduri,
Flori de teiu deasupra noastră
Or să cadă rânduri-rânduri.

 

dorință

Cine ştie de ce privesc în gol? Poate îmi amintesc sau poate presimt durerea vieţii care cere să fie vieţuită toată.” (Mircea Eliade )

Vise printre gene, în prag de iarna- primăvară. Am o dorință să mă plimb desculță prin iarba înrourată, razele soarelui sa pătrundă printre ramurile copacilor,eu sa deschid petalele sufletului, pământul sa îl sărut cu un zâmbet, că „nimeni nu are mai mare nevoie de un zâmbet decât cel care nu are niciun zâmbet”

 Locul în care doi oameni se cunosc, lasă o urmă în același timp si în același loc; așteptă să fie cea mai frumoasa dragoste, o dragoste cusuta cu raze de luna, dintr-un timp ceva mai romantic. 

Atunci când spun

 Buna dimineata,

Poți sa ma iubești,

 Îmi doresc.

„Cu geana ta m-atingi pe pleoape,
Să simt fiorii strângerii în brațe”  (Ronnie Biccard,artistul picturilor)

Dorință

Arta reprezintă o clipă de frumusețe plină de farmec ce răzbate în interiorul sufletului, într-o lume urată si indiferentă.

Departe-aş vrea de-aici să vii,
În alte lumi senine,
În dimineaţa de Florii
Să mă cunun cu tine.

Să ne-aşezăm în sat la noi,
S-avem în deal o casă,
Să fiu cel mai cuminte-n sat,
Şi tu, cea mai frumoasă. Octavian Goga