O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Posts tagged ‘dragoste’

floarea dintre pagini

Adesea, mă trezesc filosofând despre viață, imaginându-mi, cum urc mereu pe o scară mare care scârțâie: fiecare pas mă doare, și mă opresc, zâmbetul de neîncredere flutură în ochii. Păstrez iluzia înălțării, pentru o clipă.

Scot un minut din timp, ca să las o floare între paginile unei cărți.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este fleurs-dans-livre.jpg

A fost
odată
O singură dată poate

O femeie și un bărbat
care se iubeau.

În fiecare zi, ochii vărsau lacrimi de dragoste, dragostea le ardea inima. Atunci au trasat în nisip un simbol al alianței o cruce legată de două cercuri: bărbatul și femeia s-au legat, poate ascundeau o dragoste care nu a putut fi lăsată să moară.

Dar într-o dimineață el a plecat. Inima lui era goală, nu știa unde să meargă. Întins pe iarba proaspătă, afectat de melancolie, și-a închis pleoapele și, pe jumătate conștient, i s-a părut că nu este singur și că un animal mic zboară lângă el privindu-l răutăcios în timp ce-și flutura aripile, aripile de fluture. Iritat a plecat mai departe. În timp ce traversa văi, vântul învârtind nisipurile, a crezut că a auzit o vioară spunându-i: „ Tristețea de a lăsa pe cea de care te-ai îndepărtat, unde este? „El i-a spus:„Nu-mi crește suferința. Tristețea este încă acolo.” Am lăsat să se filtreze o rază de soare prin oglinda apei cristaline, și am văzut lumina din ochii Ei. – Te voi săruta cu vântul și știu că îl vei auzi, te vei întoarce și, fără să mă vezi, voi fi acolo.

 Azi te redescopăr cu cicatricile tale, cu oboseala ta, cu minunile și posibilitățile tale. Mă surprind, iubindu-te, cu dorința de a te alinta, de a te răsfăța, de a exista. Aripile tale bat în ritmul dorințelor mele și îmi reîmprospătează visele cu un zefir senzual. Vreau să-ți ofer cadouri unice, să-ți desenez flori și râuri, să-ți ofer muzică, concert pentru vioară. Toate acestea din belșug, cât și din plăcere.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este mozart.-concertul-pentru-vioara-nr.3-11.jpg

O iubire nu este posesia completă a alteia, dar posesia o face suficient de esențială pentru a insufla dragoste, care se răspândește ca o lumină misterioasă peste frumusețea trupului.

Ne regăsim și ne pierdem în același timp.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este femme-robe-rose.jpg

 „ Din când în când pământul tremură

August Strindberg, scriitor si dramaturg suedez

„Dragostea nu constă în dorinţa de a da ceea ce este al tău altuia, ci în a simţi fericirea acestuia ca şi cum ar fi a ta. ”Emanuel Swedenborg

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este arta.jpg

 August Strindberg, scriitor si dramaturg suedez se naşte la Stockholm (n. 22 ianuarie 1849 – d. 14 mai 1912) duce o  viata aventuroasă, imprevizibilă, adesea trăită la limita dintre genialitate şi nebunie, a stârnit multe controverse printre contemporanii săi. August Strindberg a avut o viaţă nefericită – aşa şi-o vedea şi el, ca fiind plină de suferinţă şi misticism. O viaţă plină de trăiri suprasensibile, de treceri nefireşti ale pragului lumii spirituale, pe care le-a evidenţiat în special în cărţile sale “Inferno. Legende” romanul parţial autobiografic şi în “Jurnal ocult”. A fost perioada în care el s-a ocupat cu mai multe experimente oculte, alchimice, încercând să producă aur din sinteza altor elemente, bând mult absint pentru a intra în stări de transă şi având şi o tentativă de sinucidere.

Se căsătoreşte pentru a treia oară cu o actriţă norvegiană, Harriet Bosse,

August Strindberg îşi exprima iubirea, în expresii sublime, în “Lebăda albă”, piesa de teatru scrisă pentru Hariett Bosse: “În gândurile mele te prind în braţe, în visele mele te îmbrăţişez, nimic pe pământ nu ne poate separa”, îi spune prinţul Lebedei Albe. “Te văd, cu toate că ochii mei nu te văd, te gust, căci tu arunci trandafiri în gura mea…”

„Compasiunea, sacrificiul din iubire reprezintă sacrificiul  pe care Hristos  l- a făcut pentru oameni, la  răscrucea timpurilor a intervenit în ridicarea omului a dat puterea necesară pentru ca omul să se poată ridica din nou către lumea spirituală. Trecând pragul lumii spirituale, după moarte, omul se află în propria lume sufletească. Gândurile, faptele, sentimentele, ce îl întâmpină din exterior, la fel cum aici pe Pământ ne întâmpină din exterior copacii, animalele, oamenii, formele de relief, norii, soarele etc.

„Cum niciodată în viaţă nu m-am bucurat de adevărata fericire a iubirii, voi ridica un monument acestui cel mai minunat vis dintre toate, în care, de la început până la sfârşit, iubirea să găsească, măcar o dată, împlinire deplină. Am conceput ‘Tristan şi Isolda’, cea mai simplă, dar şi cea mai pasională creaţie muzicală imaginabilă, iar cu ‘steagul negru’ care flutură în final mă voi acoperi eu însumi – ca să mor.”

Tristan şi Isolda, deşi un final tragic Isolda îi sărută buzele otrăvite ale iubitului ei, iar astfel mor îmbrăţişaţi.Acest deznodământ trimite la ideea că moartea lor de fapt e o eliberare a chinurilor prin care au trecut şi că dragostea lor continuă şi după moarte, în acest fel vor fi liberi să se iubească.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 06-de-egusquiza-rogelio-tristan-and-isolde.jpg

„Pasi”

„Pasi” – roman de Em Sava & Axel

O carte pe care am citit-o cu mare plăcere. O scriere duală de exprimare …. de dragoste, Nicole si Axel. O scriere frumoasa, curg cuvinte cristaline, din pasiune pentru scris. Talent. Recomand cartea, cu tot dragul!

Am ales sa scriu concluziile mele. Nu intru in detalii. Fiecare are părerea lui despre o carte. Am făcut o combinație specifica mie. Altfel nu se poate.:)

 Intri in sufletul unui om cu un vis, si ieși o capodopera. Te dăruiești fără rest …Dupa care iau tot înapoi. Sunt lucruri grave intre doi parteneri, asa cum sunt si familii împlinite.

Rănești un om plecând,rana nu se va vindeca niciodată. Plângi pentru ca te aștepți ca acea dragoste sa fie mai frumoasa decât cea dinainte. Daca am cunoaște omul in adevărata lui lumina,ne-ar fi rușine sa mințim, sa fim falși si ipocriți. 

Fragment din roman:

Cel mai bun prieten e soțul meu. El îmi ridica de pe umeri greutățile. E puternic si deștept. Adultul dintre noi doi. Eu sunt fragila. Femeia copil. Omul cu multi “prea” in peisaj: prea sensibila, prea visătoare prea…De dragul si spre binele meu vrea sa ma șlefuiască, sa ma facă dupa chipul si asemănarea lui. Pentru ca ma iubește. Dar patul procustean, in care-mi așează prea des sufletul,ma strange rău. Ma iubește la sacrificiu. Ar da ani din viata lui pentru mine, însa mintea lui înțelege răsăritul si apusul in alta limba decât cea pe care o vorbesc eu. El gândește in cifre, eu in litere. El vede temperaturi, eu culori. El e analitic, cu capul bine înșurubat pe umeri. Calculează fiecare pas. Eu intuiesc oamenii, orașele si zilele.
Eu sunt universal lui atunci când are timp si când nu e supărat.

Fabian PerezZ
Dragoste, Extaz si Agonie.

O relație paralela presupune un comportament de risc: cei implicați risca suferința, nefericirea,o scădere dramatica a logicii, a capacității de a lua decizii corecte, realiste, de a fi conștienți de responsabilitate si de risc.

 Întâlnirea întâmplatoare dintre doua priviri, întâlnire care se lasă cu fiori.. Pana când, într-o zi, se gasesc. E tristețea fericita sau fericirea trista de a iubi?

Si cui suntem datori sa ne supunem? Si cui trebuie sa dam explicații in lumea asta!

Căsătoria, are o definiție… „scrisa”, transmisa… din generații, s-a născut pentru a nu se creea haos… însa prețul este: îngrădirea ta ca persoana, ca parte din acest univers.  

 E posibil sa iubești doua persoane in același timp, pana unde poți merge cu dualitatea? Si ce alegi atunci când trebuie se alegi : O dragoste calma, liniștitoare, protectoare, o iubire bazata pe prietenie, pe încredere si afecțiune, pe respect si speranța unui viitor comun ? sau Iubirea si tandrețea strălucitoare, petale delicate de dragoste, din satin de mătase?

 Iubirea, face înconjurul lumii, urca pană acolo sus la stele, face din ele mărgele, luna roua ce suspina. Privește apele marii, pielea-ti fina, ochii ce alina. Eu,îngenunchez vinovat. Șoptesc fraza tardiva: Te iubesc!  Sunt departe acum, merg singur,desculț pe drum.

 Mi-e dor de mine de tine dansând...prin ploaie.
 d875aa76687166811f301c4e98c2734d