O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Posts tagged ‘dragostea pentru tine’

între vis si realitate

Am avut un vis … unde Dumnezeu* mergea de-a lungul drumului alături de mine.
Ei bine, de ce lumea este atât de crudă – am întrebat – care este esența nemuririi?
de ce trăim în această lume, rătăcind în întuneric. Și Dumnezeu* mi-a răspuns: – fiica mea, viața ta este trecătoare, dar iubirea este baza ființei, în dragoste si credință este adevarul – eternitatea.

Eu sunt întotdeauna sunt cu tine, invizibil. Să-ti fie drumul ușor!

Artist american contemporan Richard S Johnson 3

Unii oameni cu care ne întâlnim zilnic live, deseori nu au nimic să ne spună.

***

? Ce ne face să ne mărturisim
numai sufletul, deși trupul este un miracol!

 – Frumusețea și adevărul sunt unul și același lucru!

_Nenad_Mirkovich_

Richard-s Johnson, pictor contemporan si Pictoriul, Nenad_Mirkovich

Pierre-Auguste Renoir

Unul dintre cei mai apreciaţi pictori impresionişti Pierre-Auguste Renoir   (25 februarie 1841, Limoges – 2 decembrie 1919,a fost unul din cei mai celebri pictori francezi, creator – împreună cu Claude Monet, Alfred Sisley, Paul Cézanne – al curentului impresionist

Pierre-Auguste Renoir http://www.tuttartpitturasculturapoesiamusica.com

Pierre-Auguste Renoir 

Pierre-Auguste Renoir http://www.tuttartpitturasculturapoesiamusica.com

Pierre-Auguste Renoir 

Pierre-Auguste Renoir http://www.tuttartpitturasculturapoesiamusica.com

Pierre-Auguste Renoir 

Pierre-Auguste Renoir http://www.tuttartpitturasculturapoesiamusica.com

Pierre-Auguste Renoir

Pierre-Auguste Renoir http://www.tuttartpitturasculturapoesiamusica.com

Pierre-Auguste Renoir 

Pierre-Auguste Renoir http://www.tuttartpitturasculturapoesiamusica.com

Pierre-Auguste Renoir 

Pierre-Auguste Cot http://www.tuttartpitturasculturapoesiamusica.com

Pierre-Auguste Renoir

fete-la-pian_Renoirereading-woman-1900-renoir11-dance-in-the-city-pierre-auguste-renoir

Simone de Beauvoir & Jean-Paul Sartre

Esenţa omului este libertatea de a alege. Omul este condamnat să fie liber, îşi alege libertatea, esenţa, şi-n această constă măreţia, disperarea şi neliniştea lui. Jean-Paul Sartre

 Scrisoarea lui Sartre către Simon, un cuplu legendar.

“Demult am tot vrut să-ți scriu, într-una din acele seri după o ieșire cu prietenii când simți că lumea e a ta. Am vrut să-ți aștern la picioare fericirea pe care o simte cuceritorul, așa cum se întâmpla pe vremea Regelui Soare. Numai că de fiecare dată eram prea obosit de atâtea țipete și mă duceam să mă culc. Astăzi însă vreau s-o fac pentru a simți acea plăcere încă străină ție, acea plăcere de a trece de la prietenie la iubire, de la putere la tandrețe. În seara aceasta, te iubesc într-un fel pe care tu nu-l cunoști la mine: nu sunt nici slăbit de atâtea călătorii, nici copleșit de dorința de a te avea lângă mine. Îmi stăpânesc dragostea pentru tine și o transform într-unul din acele elemente care mă clădește. Mi se întâmplă mai des decât vreau să recunosc, însă rar atunci când îți scriu. Încearcă să mă înțelegi: te iubesc și în același timp încerc să fiu atent la cele exterioare. La Toulouse pur și simplu te-am adorat. Te iubesc în seara asta de primăvară. Te iubesc cu fereastra deschisă. Tu ești a mea și lucrurile sunt ale mele și iubirea mea alterează lucrurile din jurul meu, iar lucrurile alterează și ele iubirea mea.

Draga mea fetiță, așa cum ți-am spus, ție îți lipsește prietenia. Acum e timpul să-ți dau niște sfaturi mai practice. Nu ți-ai găsit nicio prietenă? Cum se poate ca Toulouse-ul să nu aibă nicio femeie inteligentă, demnă de tine? Nici n-ar trebui s-o iubești. Vai, tu ești tot timpul gata să oferi iubire, e cel mai simplu lucru pe care cineva îl poate obține de la tine. Nu vorbesc de genul de iubire pe care mi-l oferi mie, iubirea asta le depășește pe toate, dar tu ești excesiv de generoasă și cu celelalte iubiri, acele iubiri secundare, ca atunci, în noapte aia la Thiviers când te-ai îndrăgostit de acel țăran ce pășea în josul dealului pe întuneric, fluierând, țăranul acela care până la urmă s-a dovedit că eram chiar eu. Trebuie să ajungi să cunoști și acel sentiment ce nu are legătură cu tandrețea și care apare între doi oameni. E greu pentru că orice prietenie, chiar și între doi indivizi cu sânge clocotind, are momentele sale de iubire. Îți consolezi prietenul suferind și ajungi să-l iubești, un sentiment ce șubrezește însă repede și se deformează. Dar tu ești capabilă de sentimentele prieteniei și trebuie să le experimentezi. 

Te iubesc din tot sufletul și inima mea.”

Visam să-mi fiu propria cauză şi propriul ţel; acum credeam că prin mijlocirea literaturii mi se va îndeplini dorinţa. Literatura îmi va da nemurirea în schimbul eternităţii pierdute; nu mai exista Dumnezeu care să mă iubească, dar aveam să aprind o flacără în milioane de inimi. Scriind o operă hrănită din povestea propriei vieţi, mă voi re-crea şi-mi voi îndreptăţi existenţa. În acelaşi timp, voi fi de folos umanităţii; ce dar mai minunat decât cărţile i s-ar putea face? Mă ocupam şi de mine, şi de ceilalţi; îmi acceptam „încarnarea”, însă nu renunţam la universal: proiectul meu putea cuprinde totul; satisfăcea toate năzuinţele care înfloriseră în mine de-a lungul celor cincisprezece ani. Simone de Beauvoir 

„Sunt altfel”, îmi spuneam uneori cu mândrie; consideram că ceea ce mă deosebeşte de ceilalţi este expresia unei superiorităţi pe care avea să mi-o recunoască toată lumea într-o zi…”

Simone de Beauvoir a primit Premiul Nobel pentru literatură, refuzat de Sartre în 1964, a primit cu dezamăgire, în 1975 declarat „Anul Femeii” 

Ea,  s-a scufundat treptat în alcoolism, pe măsură ce Sartre decădea, filozoful  era pe moarte, din cauza unui edem pulmonar, moare în anul 1980. 

Chiar dacă Simone de Beauvoir îşi limita consumul de alcool, după un avertisment sever din partea medicilor, abuzul şi-a lăsat urmele . In aprilie 1986, Simone de Beauvoir moare, a fost înhumată la cimitirul Montparnasse din Paris, alaturi de filozoful, Jean-Paul Sartre .