Uşa întredeschisă

 Lasă uşa sufletului întredeschisă cu măsură; – să nu lase sânge pe sărutări.

Pentru că sufletul nostru este imaterial, oamenilor, celor multi care nu  simt cât de greu poate el să atârne uneori, nu le vine să creadă că sufletul doare aşa cum dor un picior, sau capul; că poţi face o “gripă psihică” sau “piatră la suflet”, că te poţi pomeni de pe o zi pe alta cu o ciroză sufletească. (…) Medicii numesc această stare DEPRESIE . Eu o înţeleg mai bine ca dezagregare a sistemului de iluzii în virtutea căruia înaintăm, făptuim, ne agităm, dăm contur clipei următoare şi zilei de mâine. (Liiceanu, Ușaîntredeschisă)  .

…sunt răni în suflet.. care sângerează şi vor sângera mereu, dar care nu te omoară.

Într-o scurtă convorbire, un bărbat întreabă o femeie:

– Ce tip de bărbat cauţi?
Ea rămase un moment tăcută, îl privi în ochi şi îi zise:

Nu mă refer la bani. Am nevoie de mai mult. Am nevoie de un om care să lupte pentru sublim în toate aspectele .
El îşi încrucişă braţele, se aşeză în fotoliu, privind-o îi ceru să explice mai în detaliu.
Ea zise:
– Caut pe cineva care să lupte pentru plenitudine mentală, pentru că am nevoie de cineva cu care să conversez  si care să mă stimuleze din punct de vedere intelectual. Am nevoie de cineva suficient de sensibil, dar suficient de puternic ca să mă încurajeze să nu mă lase să cad. Caut pe cineva pe care să îl respect. Nu pot să fiu cu cineva care nu poate să rezolve singur problemele. Eu caut un bărbat care se poate ajuta pe sine pentru a ne ajuta reciproc. Când termină se uită la el, îl vedea foarte derutat, întrebător.
El îi zise:
– Ceri mult.
Ea răspunse:
– Valorez mult.

…drumul prin lume e… un drum scurt, dar plin de întrebări…. fără răspuns…