amintiri, reverii si iluzii

Amintirile, visele, iluziile sunt paradisul pe care nu-l poate interzice nimeni.

Gândirea, cuvântul sunt o forma de energie vitala.

Când eram mică desenam o casă cu două ferestre, uşa de la intrare, un pom, un soare, câteva flori, un câine, pe cer câteva stelute, era visul meu de copil. În acel univers eu mă desenam şi pe mine cu ochii mari, scheletică. Era începutul unui călător prin lume. De atunci am făcut multe desene, unele frumoase, altele erau doar iluzii .  Acolo unde se încheie visul începe realitatea? Cred că visarea nu încetează, niciodată, ne hrănim cu iluzii şi vise.

„Infrant nu esti atunci cand sangeri
Si nici cand ochii-n lacrimi ti-s,
Cele mai crancene infrangeri
Sunt renuntarile la vis.”

Mai visător cine poate fi; Pescăruşul, din largul mărilor, pe care nu-l atinge nimeni, care cu cât zboară mai sus cu atât vede mai departe. „Pentru început, trebuie să înţelegeţi că un pescăruş este ideea nelimitată a libertăţii,[…] iar întregul vostru trup de la o aripă la alta nu este decât gândul vostru …  – Pescarusul se izbi cu o viteză de peste două sute de mile la oră, de o faleză masivă de granit. <Aşa cum ne izbim si noi din când în când> . Stânca i se păru o uriaşă de piatră care ducea spre altă lume. O explozie de teamă, de durere şi de întuneric, după care se trezi purtat la întâmplare, pe un cer foarte ciudat, uitând, amintindu-şi, uitând din nou; era trist şi mai ales, îi părea rău, nespus de rău.” 

Scopul nostru în lume este să atingem sublimul  şi sa-l dezvăluim […] ….