unde ești copilărie

Creația este, pentru Eminescu, o „limbă sfântă a naturii”,” a visărilor frumoase şi senine

”Astăzi, chiar de m-aș întoarce
A-nțelege n-o mai pot…

Unde eşti, copilărie,
Cu pădurea ta cu tot? ”                    Angela Similea

“Nu ştiu alţi cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din Humuleşti, la stâlpul hornului unde lega mama o şfară cu motocei la capăt, de crăpau mâţele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă ţineam când începusem a merge copăcel, la cuptiorul pe care ma ascundeam, când ne jucam noi, băieţii, de-a mijoarca, şi la alte jocuri şi jucării pline de hazul şi farmecul copilăresc, parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie!” Amintiri din copilărie,Ion Creangă

Din cer a venit un cântec de lebădă.
Îl aud fecioarele ce umblă cu frumuseţi desculţe

peste muguri.

Şi pretutindeni îl aud eu şi tu. Stea care subt carul cel mare abia licăreşti
nedumerită-ntre şapte lumini, a cui stea eşti? Lucian Blaga

”E-adevărat cerul s-a
oglindit în apă și,
deodată, s-a prăbușit în
ea, lăsând o prăpastie
albastră unde roiau
păsările, unde stelele se
hârjoneau, unde gândurile
alunecau pe visări, doar singurătatea,
ca o idee credincioasă,
a venit și s-a așezat,
cu sfială, în sufletul meu.”