Interviu cu Dumnezeu, Octavian Paler
– “Ai vrea să-mi iei un interviu”… zise Dumnezeu.
– “Dacă ai timp”… i-am răspuns.
Dumnezeu a zâmbit şi mi-a spus:
“Timpul meu este eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-mi pui?”
Eu: “Ce te surprinde cel mai mult la oameni?”
Dumnezeu mi-a răspuns: “Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească… iar apoi tânjesc iar să fie copii; că îşi pierd sănătatea pentru a face bani iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea.
Faptul că se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul; că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.”
Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp.
Apoi am întrebat: “Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copiii tăi?”
Dumnezeu: “Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc şi că durează mai mulţi ani pentru că acestea să se vindece; să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult. ci acela care are nevoie de cel mai puţin; să înveţe că există oameni care îi iubesc dar pur şi simplu încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele; să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi că pot să-l vadă în mod diferit; să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înşişi.”
Eu: “Mulţumesc pentru timpul acordat… am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?”
Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus: “Doar faptul că sunt aici, întotdeauna.”
Puterea rugăciunii – e calea; umilința, sinceritatea și credința.
arta si natura 
Written
on 19 martie 2016