Concluzii

Blogul meu, nu este unul motivațional, nici nu mi-am dorit. Eu fiind o pasionată de artă, consumatoare de artă.

Există o dorință, aceea, de a-mi exprima simțul vieții:

Viata este, ca niște franjuri. – gânduri răstignite – Flori în zăpadă – O petală fragedă. 

-Viața este un joc cu reguli.

Timpul cel mai prețios dar, a spus: Tu alegi, ce vrei să fii!  – Tu ești, întreaga lume! 

***

Dacă artistul ar fi fost întrebat despre ce s-a gândit la crearea operei sale,cu greu ar da un răspuns la această întrebare. Dumnezeu știe de ce se întâmplă, din plăcere .. pasiune, bucurie. Minunile nu se discută.

Paul Peter Rubens, artist.

Frank Bernard Dicksee (1853-1928),

O femeie nu este doar o muză pentru cei mai mulți oameni creativi, ci și un obiect de adorație.

”Daca as fi rază de soare, te-as învăța sa încălzești. Sa aduci căldura pe pământ. Sa înflorești florile. Sa bei roua frunzelor. Sa ajuți plantele să crească. Sa alungi norii si ceața. Sa înveselești zilele. Sa luminezi casele. Sa deschizi ferestrele. Să bronzezi pielea oamenilor. Sa te alunge doar inserarea când dispari încetișor în cea mai intensă si fierbinte nuanță de rosu…”

Am perceput că în spatele unor scrieri pe blog, se găsesc personalități și oameni adevărați, care dezbat o opinie,  exprimă o nemulțumire,  sau o apreciere, mai rar, în spatele altora e un gol mare. Tot mai multe persoane aleargă să-și pună ideile, pasiunile pe bloguri, să fie cât mai vizibili. Femeile sunt active pe blogging, sunt creative, au opinii, pasiuni în diferite domenii, sunt hărnicuțe. Nici bărbați nu sunt mai prejos. 

 Vă port respect celor care ați rămas aproape de blogul meu, indiferent de ceea ce am scris, pe blog…?!. Mulțumesc!!! Postez în mare măsură influențată de starea mea, foarte mult, adică, invers proporțional cu starea mea. Chiar dacă, nu scriu din viața reală decât rar, uneori, îmi vine să plec în lume, și mă tot gândesc unde e lumea aceea pe care o vreau eu?! Nu există! Știu…

 Marile adevăruri sălășluiesc în măreția sublimă a sufletului, în iubirea necondiționată si infinită, să ne prețuim propria măreție sublimă, asa putem să ne vindecăm, de toată durerea. Prin iubire poți transforma planeta Pământ într-un Paradis terestru.

 Puterea cuvântului e mare. Aveți grijă ce scrieți, oamenii sunt bucuroși, să aibă ceva de tocat. Ceea ce va conta, este umanitatea. Vă doresc inspirație!

arta veche 6

Se pare ca pasiunea m-a învins, și uite ca am revenit cu o noua postare de arta universala,veche. Numele artistului este scris pe pictura,cu mici excepții.

Ador picturile expresive, bazate în special pe culoare, deoarece atunci când le privesc trezesc sentimente de euforie, admir deopotrivă portretele, tablourile care înfățișează peisajele din natură, în care artiștii și-au pus un strop de suflet.

Ne plac nuanțele calde și divine……ne încălzesc sufletul….uitam de lumea exterioara ..uitam de noi … iubim… ce poate fii mai frumos??

 Primim înapoi ceea ce oamenii ne iau. Cerul ne copleșește sufletul cu frumusețe., care se ascunde în fiecare dintre noi, și care, dorește sa iasă la suprafață, prin creativitate într-un anumit domeniu, prin manifestarea ideilor.

…. nu-ti pot trimite nici o singura floare
din belșugul acestei primăveri
nici un singur licar de aur
din norii de-acolo, împurpurați de lumini…
deschide-ti larg ușile si privește afară!
din propria ta gradina în floare
culege-ti doar miresmate aduceri aminte
de flori pieritoare…. “Grădinarul” 1913, Rabindranath Tagor

 

 

femeia muză

Femeia se regăsește în toate formele de artă. Toată ura ce o reverși spre ea, e în fond tot dragoste*

„(…)De-ai fi aici te-aș pupa! Dar așa să pup în vânt? Căci tu ești începutul și sfârșitul vieții mele, cu tine se-ncepe și se-nchee gândul meu, al lui Emin“ 

 

M. Eminescu. …o spune, amândoi iubiții dorm visând același vis. (…) alături teiul vechi mi se deschise:/ Din el ieși o tânăra crăiasă/ […] Și ah, era atâta de frumoasă,/ Cum numa- n vis odată-n viața ta/ Un înger blând cu față radioasă,/ Venind din cer se poate arăta*

„Ea-mi dărui flori albastre pe care le voi ține în toată viața mea*.

(…) S-au cunoscut primăvara, în luncă. Un «pui cu ochi de foc,/ Cu părul negru-n codite, cu fața zâmbitoare/ Își pleacă ochii timizi», iar poetul a stat pe loc, înmărmurit*

 ” Cerul nu poate avea mai multe taine decât poate avea o femeie frumoasă .*