O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Posts tagged ‘femeie’

arta

Femeia-i o floare, un parfum, este o artă, fără ea, e-un dor. Doare.

femeia

În lumina adevărului

Este opera lui Abd-Ru-Shin (Oskar Ernst Bernhardt)

 Am cumpărat cartea în 2001, am găsit-o prin biblioteca şi am recitit din ea. Mi-au placut aceste pasaje, şi multe altele.

“Străinul”

(…) Atunci o mână de femeie s-a aşezat pe umărul lui Regina feminităţii, “Ea, a vorbit cu o tristeţe plină de iubire” Lasă evenimentele să acţioneze asupra Ta, fiule dragă. Aşa este câmpul de luptă, pe care-l vei avea de parcurs, în ceasul împlinirii vieţii; căci la rugămintea salvatorului asasinat, D-zeu tatăl permite ca înaintea judecăţii Tu să vesteşti renegaţilor încă odată Cuvântul său pentru a-i salva pe aceia care mai vor să audă.

 Cutremurat, El a văzut deodată în faţa lui omenire în inferioaritate şi deparavare de nespus. Ea. L-a dezgustat.

 Voinţa liberă se afla numai în decizie, pe care le putem lua multe în fiecare ceas. Dar eşti supus consecinţelor fiecăruia dintre deciziile tale.

Poate în Creaţia următoare Femeia va deveni liberă de otravă şi putreziciune.

Femeia, valuri de lumină ar trebui să o străbată. Ea are o influenţă nelimitată, asupra întregii creaţii. Dacă ea ştie, să stea acolo unde capacităţile feminine pot înflori.

Ea propulsează întregul Univers, înalt, pur, minunat.

mujer-mar[1]

 

Culorile artei

Un mare artist este modelator de frumos si de oameni.

muzica

femeia eterna ..

dancedance, dance..

Femeie eterna enigmă nedescifrată adună Mister, Iubire şi Lumina ; le face de milenii* senină, în mireasmă şi furtuna..,  muguri de cuvinte şi iubire.

femeia senina

 „Sufletul nostru-i asemeni apei: din cer se iscă, la cer se suie şi iar coboară către pământuri, veşnic altfel… De sus ţâşneşte din stânci abrupte şuvoi curat, apoi se sparge în nori de spumă, se-nvăluieşte-n vuiet blând jos spre adâncuri… De-a par în drumu-i stânci împotrivă, spumegă amarnic treaptă cu treaptă spre abis… Pe paturi molcom şerpui e-n văile verzi şi-n lacul cel neted chipul îşi scaldă stelele toate… Suflet al nostru, cum semeni tu apei, soartă a noastră, cum semeni cu vântul… Goethe