o lacrimă

Excesul…. duce
la aroganță excesivă și mândrie. Acest lucru se întâmplă atunci când o persoană începe să se considere sursă de putere și inspirație. Aproape toate sursele lumii se referă la „subtil”, ca instrument de creație. Să găsim bucurie liniștită în frumusețea modestă, în darurile vieții de zi cu zi, pentru a vedea lumina spirituală, în toate zilele! Astăzi este o zi specială! Slavă Domnului, că ai abilitatea de a respira, de a vedea, de a simți… Și e grozav!

O femeie a atras întotdeauna (și va atrage!) Atenția bărbaților prin mister. Cine este ea? Această întrebare îi chinuie pe mulți bărbați❣

A fost odată o stea, Creatorul i-a trasat un destin mai aparte. A trimis-o să se nască pe pământ, ca o scânteie într-o inimă umană. Avea mereu o foame de oameni, şi sentimente. Oamenii i se păreau cel mai adânc mister posibil. Fiecare era ca o carte plină de taine, dar încuiată cu lacăte grele. Autor necunoscut.

Dintr-o dată, o lacrimă îi clipește în ochi..

Cât cântărește o lacrimă? – Este mai ușoară decât gândul,

 Și mai grea decât întreg pământul.

Uneori, când plouă
Mă simt în siguranță…
În noapte târziu
Sub cerul negru
Îți aud bătăile inimii…

natura în culorile verii

Parfumul inspirației
și jocul culorilor
creează aspirația
Speranței, a Credinței și a Iubirii.

Lumea este țesută din Puritate, 
Care trăiește în Inimi! 
În țesătura soarelui – flori, 
Cer, nori .

Ziua firele de Lumină sunt atât de ușoare, și subțiri ca mătasea. Seara este decorată cu apus de soare auriu.

Astăzi am lăsat soarele să se
trezească puțin mai târziu decât mine,

ca un artist, iubitor,

în zori, îi
prind sărutul auriu

ce surâde în mii de chipuri.

ca ochii frumoși ai iubitei…

Astăzi am lăsat vântul,
să danseze în perdele colorate
și îmi șopti în secret,
despre aventurile lui de noapte.

Pe cerul cu orizontul azuriu, se mai vedea un grăunte de lumină, într-o inimă umană, strălucea fericită luminând întunericul, tânjind spre înalt. Îi plăcea tot mai mult să privească în suflet, melodia iubirii.. Avea mereu o foame de oameni, oamenii i se păreau cel mai adânc mister, posibil...

… o cale de viață parcursă, de o femeie fragilă, care merge înainte, și care nu se lăsa copleșită de sentimentele ce veneau spre ea, diferite, dar acceptate ; înfrumusețate de frumusețe și rafinament creator. Dorințe împletite cu un fir invizibil, pictate cu mărturisiri exprimate în diferite culori.

Un artist trebuie să fie îndrăgostit de o femeie și de soare, artă și flori, șoapta valurilor și liniștea stelelor, cântecul vântului.

sensibilitate

sublim

Nisipul din mâinile mele e strecurat, sunt, niște particule de iluzii minuscule.

Virusul, că tot e în mintea noastră, zi de zi suntem stresați, de tot mai mulți prezicători și presupuneri. In una din zile am auzit, așa, spre sfârșitul știrilor la TV. , că o să trăim cu acest virus, el nu va dispărea (om de știință) Vaccinul, despre care se vorbește peste tot în lume, că îl au, dar nu-l au, e de fapt, un vaccin pentru Imunitate, protejează?!. Cine știe! Mai întâi, e nevoie de o societate sănătoasă, după care se vor vaccina cei rămași. Cred în selecția naturală, adică acesta este testul, COVID-19, deocamdată.

Da, Dumnezeu dă crucea și dă tăria să o suporți.

De-ar fi să mă iubeşti

Privea luna … Păr roșcat și deschis. Avea ochii verzi, într-un inel pe pleoapele întunecate. Gura a zâmbit și, întrerupând zâmbetul, a rostit cuvinte din inimă. Credeai că-i o nebunie, dar,nu: era mai mult, o emoție. El mi-a citit întâia taină. O partitură de gânduri ce-mi umblau prin cuvinte, ani, zile. Apoi ne-am trezit locuind în aceiași emoție. Și lumea se mira consternată.

Te iubesc, – striga el.

De-ar fi să mă iubești fă-o acum, cât încă pot afla

Acele dulci trăiri ce curg uşor din inimioara ta.

Iubeşte-mă acum, cât încă mai trăiesc, şi nu când viaţa-mi trece

Să sapi cuvinte calde de iubire în marmura cea rece.

Şi vorbe dulci şi dragi de ai să-mi spui, zi-le şoptit

Nu ştii c-atunci când le aud sunt fericit(ă)?

Nu aştepta s-adorm, să nu mă pot trezi

Fiindcă pământul dintre noi le va opri.

De-ai şti că cineva tânjeşte dup-un strop de apă

Ai zăbovi să-i dai, te-ai face că ai treabă?

Căci inimi tandre, însetate de iubire-s peste tot

De ce să nu le dai să bea atât cât pot? Anonim