iubirea

Dacă iubirea umanității, a lui Dumnezeu și a creației ar pătrunde în ființa noastră atât de adânc încât lumea ar fi restaurată – cel puțin pentru o zi sau un minut sau un timp, care ar fi sunetul melodiei…  mesagerul lui Dumnezeu, ar fi cel, care prin cântecul său ar aduce mântuirea…?! 

---

CARUSO

Aici unde marea strălucește

Si vântul bate foarte tare

Pe o veche terasa în fața

Golfului de Sorento

Un om îmbrățișează o fată

După ce a plâns

Apoi își drege vocea si reîncepe cântecul:

Te iubesc mult

dar mult, chiar foarte mult sa știi

E precum un lanț

Care topește sângele din vene, știi…

Privi în ochi fata

Acei ochi verzi ca marea

Apoi pe neașteptate ieși o lacrimă

Si el crezuse ca se îneacă.

Te iubesc mult

Dar mult, chiar foarte mult sa știi

Există oameni în care Dumnezeu a învestit atâta dragoste, încât nimic nu o poate distruge. Nici durerea pierderii, nici trădarea celor dragi, nu îi pot distruge.

Adevărata noastră forță este doar în ea, în iubire.

 

 

suntem mozaicuri

Suntem mozaicuri. Bucăți de lumină, dragoste, istorie, stele, lipite împreună cu magie, muzica si cuvinte”. Anita Križan.

Adeseori natura în podoaba ei, de peste vară, înfăptuiește minuni, bucurii pentru stări sufletești. Natura cea veșnic măreața și darnică.

O creangă înflorită de copac, se reflectă pe ecranul cerului, pentru ca norii, sa dispară sub glasul tainic al petalelor îmbujorate. A vărsat din apa vie, făcând să vibreze sufletul…în imnul vast al naturii. Opera de artă si-a desăvârșit minunea.

 „Sufletul zboară câteodată sus de nu-l mai vezi,

cu penele lui albăstrui, în azur.

Şi când se întoarce, miroase a alb şi a stele…” Tudor Arghezi

Ce ne leagă, pe noi oamenii? – Fiecare om spune ceva, învățăm ceva, dă o parte din el. Unii cred despre ei că sunt unici, că au gânduri diferite, că simt altfel decât restul. Nu e așa, ne asemănăm. Doar că, unii pot face lucruri bune, plăcute, creații de artă,… Un suflet sensibil, iubitor de artă îsi pune sufletul într-un dar, într-un zâmbet, dăruiesc artă curată. 

”Există bucăți de stele în noi. Sună magic, nu-i asa?”

Arta esteticului, este întâlnirea dintre om şi frumos, luminează mintea umană, atrage după sine divinul – iubirea pura. Oricine poate utiliza această artă a esteticului, în urma căruia opera sa poate deveni o capodoperă. Obiectul frumos este creat de mintea umană, este o arta universala, devine obiect contemplativ, stimulează comportamentul uman.

Esteticul este partea de vârf a eticului’ spunea Nichita Stănescu

Nu există daruri materiale pentru suflet.

Se spune că într-o zi, un om bogat i-a dăruit unui om sărac un coş plin de gunoi pentru a râde de el. Omul sărac zâmbi şi plecă, ţinând în mâna coşul primit.

Ajuns acasă, a început să cureţe coşul, să-l spele şi să-l lustruiască. După ce coşul a fost curăţat şi strălucea de cât fusese lustruit, omul nostru umplu coşul cu cele mai frumoase şi parfumate flori din grădina sa cea frumos îngrijită.

Apoi s-a întors la omul bogat şi i-a înmânat acestuia coşul minunat aranjat şi plin de miresme îmbietoare.

Omul, surprins întrebă: “- De ce mi-ai oferit atâtea flori frumoase, când eu ţi-am dat doar gunoi?”
Cel sărac îi răspunse: “- Fiecare dintre noi dăruiește ceea ce are în inimă!”

Poate a fost o nebunie,

Şi poate sunt de condamnat,

Dar mi-am pus inima înaintea raţiunii.

Am trecut prin toate împreună şi tu mă iubeşti la fel,

Şi când nu eşti aici ,

Eu am nevoie doar să te aud.

Bună, prietena mea, bună!

Am sunat doar să-ţi spun

Că mă gândesc la tine în fiecare noapte,

Şi ştiu că e târziu,

Dar nu puteam aştepta.

Bună!

Să dăruim necondiționat cu prețuire și iubire, lucruri frumoase, darurile morale şi spirituale dau mai multă bogăție. Ele vin din inimă, chiar dacă nu au valoarea materială.

Simfonie în albastru

Eu mi-am pus zămbetul, în vârful degetelor și tastez cu ele 🙂🙂🙂

Câte cuvinte am spus atunci când era nevoie să tacem….

Câte cuvinte au tăcut când a fost necesar să vorbim.

Toți suntem călători în viață. În fiecare zi în care trăim, ne deschidem noi viziunii interminabile asupra lumii. Aceasta are și mlaștini, există și oaze de frumusețe, există locuri în care ne relaxăm doar din rătăcire. 

Cred că lumea are un infinit – 

 o lume lipsită de răutate, liniștită, imaculată, 

iar aerul ei este misterios și înmiresmat 

nu există case, drumuri și agitație, 

nu se poate auzi zgomotul mașinilor

râurile sunt transparente, precum sticla 

iarbă, munți, păduri nevinovate. 

Undeva în depărtare se aude

un cântec inedit, fluierul păsărilor în zbor,
tăcerea nopții, creșterea tăcută a florilor,

melodiile stelelor îndepărtate – Tot ce nu poate auzi urechea,

mintea, – sufletul știe să asculte.

---

 Zâmbește afectuos,
așa îți împodobești ochii

ca o ghirlandă, decorează-ți lumea,

în imensitatea dragostei curate

Pentru că dragostea este picătura de lacrimi,
este bucurie și tristețe.

Să dai viață artei și tuturor visurilor tale.

Din boabele de nisip se creează vise de aur.

Marea spune cerului, _ că-l ”Iubește”,
Cerul răspunde _ ”Te Iubesc”

Singurul tărâm în care divinul este sesizabil este arta, indiferent de numele ei.
\ Andre Malraux \

GIOVANNI – Remember When