vitamine pentru suflet

On ne fait pas pousser une fleur avec des idées, mais avec de l’eau et beaucoup de patience! (Christian Bobin)  La vie est comme un arc-en-ciel: il faut de la pluie et du soleil pour en voir les couleurs! (Jules Renard)

Nu creșteți o floare cu idei, ci cu apă și multă răbdare! (Christian Bobin) Viața este ca un curcubeu: este nevoie de ploaie și soare pentru a vedea culorile! (Jules Renard)

 O Raza de Soare săruta culorile, le atinge petalele, atunci știu că s-a făcut dimineață, mă grăbesc sa întâmpin soarele. Frumusețea pământului, lumina zorilor.

Fericirea e ca un fluture, nu se uita înapoi.

Ai grija sa nu iți flămânzească sufletul.

camp de flori

 

Florile mă îmbată prin aromele din ele, m-ascund în al lor viu colorit, sub razele prietenoase ale soarelui, prin jocul diafan al florilor.

Iubirea! Ce idee învechită si atât de actuală! ❤

Undeva in Ardeal!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

vârsta de aur

„Există vârsta de aur: e vârsta copilăriei, a neştiinţei; de îndată ce ştim că vom muri, copilăria s-a terminat”.

Când venea primavara, copil fiind, mă bucuram, de venirea ei, anotimpul renaşterii, anotimp plin de viaţă şi frumuseţe. La începutul ei, venea un vânt de departe după ce cutreiera mari şi oceane aducea povesti despre deşertul imens, câmpii şi munţi. Îmi bătea în geam cu violenţă, mă speria, tiranul.. Îi spuneam să plece, că mi-e frică, şi se ţinuse de cuvânt, pleca. Zilele ce urmau să vină erau frumoase, cu flori strălucitoare, păsările cu ciripitul lor vesel şi dulce, trandafirul sălbatec, eu, mă culcam în iarba verde şi caldă, sub razele blânde ale soarelui am învăţat abecedarul naturii,într-o lume tainică, trăită în plin mister cu întrebări fără răspuns.În religia mea totul era trecător, doar iubirea părinţilor era veşnică, ea învingea mereu. . Oare, D-zeu ştie că oamenii au inventat Infernul în numele lui?

Câmpul cu flori raiul copilăriei mele.

Pomii erau înfloriţi, o mireasmă se întindea peste pământ.Mă aşezam sub cireşul înflorit, cu mâinile împreunate îi spuneam lui D-zeu dorinţele mele.. Apoi mă urcam în cireş să fiu mai aproape de el, să-l zăresc, să-i mărturisesc obrăzniciile mele, şi că iubesc natură, animalele, părinţii, florile şi pe el îl iubesc mai puţin, să nu se supere.. Speriată şi umilă aşteptam răspunsul, care n-a venit, dar m-am simţit uşurată după spovedania făcută. Mi-am făcut semnul crucii şi am alergat în braţele mamei.De atunci simt o mare bucurie în fata naturii, ştiu că acolo este şi D-zeu creatorul.

Într-o seară printre ramuri am întrezărit steaua mea Venus, sub semnul ei mă născusem, o rugam să nu mă părăsească. Din steaua mea a coborât o femeie foarte frumoasă cu părul lung cu o rochie albastră ca cerul senin, m-a mângâiat pe păr şi mi-a spus că are un dar pentru mine. Darul iubirii. Retrăind anii tinereţii mele, aud sub cerul plin de stele toate cuvintele de dragoste visate, întâlnite în romane;trăite. Cărţile m-au învăţat să iubesc şi să am dreptul de viaţă şi de moarte.