Infloreste toamna

”Aş sfărâma soarele în ţăndări de aur,/ L-aş presăra-n cărarea ca de neauă:/

Durerea mea adâncă/S-o lustruiesc în rime şi cadenţe” Mihai Eminescu

Un buchet de flori roșii și galbene pictate de natură.

Strazi acoperite cu un covor de
frunze aurii-purpurii,

Coroanele
copacilor maiestuoși sunt
acoperiti cu o
batistă
roșie cu o ușoară nuanță aurie

Și deasupra coroanei copacilor înalți și subțiri

Se ridică un cer albastru transparent,

Norii sunt cu părul alb, zariți în depărtare,

Poiana plină de iarbă ușor galbenă și încă verde.

Ascult ierburile șoptind,

În timp ce frunzele cântă în zori.

O particulă din univers îmi caută prin inimă.

”Frumosul l-am căutat, alteori a apărut de nicăieri, aproape m-am împiedecat de el. Alteori a fost văzut de mine.” Byron

 Frumosul meu.

Supărarea.💖

O amintire din copilărie este ”sfântă” specială. O simțim cu inima. ❤

Dacă toată lumea ar învăța carte, n-ar mai avea cine să ne tragă ciubotele. Amintiri din copilărie. I. Creangă

Alexandra Ușurelu

”Suferința e atât de frumoasa pentru ca, în clipa în care o arzi, din cenușa aia se naște

totuși ceva esențial.”

Aștept dezlegarea, inima mă-ntreabă cine-i adorarea. Caut ziua, caut noaptea, mă răscolesc, cred în vise, în zori sunt obosită, în așteptarea celor ce nu sunt zise.

Deslușesc frumusețea lumii în toate câte văd și aud.

Te așteptam, bine-ai venit!Te cunoșteam chiar dacă noi nu ne-am mai întâlnit/Nu mai credeam în vorbe mari/Cum nu mai credeam ca tu vreodată o sa apari/Mi-a fost de-ajuns o clipa sa te știu/O viata si ceva lângă tine vreau sa fiu/ Toată dragostea din lume…

Nu ştiu altfel să mă port/ Decât aşa cum mă port eu,/ Nu ştiu altfel să iubesc/ Decât din tot sufletul meu./ Mai beau un ceai şi mi-e bine,/ Mai simt urme fine,/ E parfumul tău prin casă,/ Nu vrea să iasă./ Bună seara, acesta-i sufletul meu,/ Curge peste oameni mereu.

Rămâi gândul cel dintâi /Și-argintul din ochii căprui/ Rămâi zmeul care nu-i Pierdut printre nori albăstrui/ Rămâi cartea-nchisă/ Nimănui promisă, îmbrăcată-n praf de stele /Ești fum/Dintr-un foc de suflet bun…

natura

În fiecare zi pune bucurie în suflet.  

Spune-mi e o cumpănă a izvoarelor în natura unde sufletele uscate pot înflori? O doamnă cu părul de culoarea toamnei și ochii căprui sau violet, cu plete pătate cu aur, ar înflori? Dar cui îi pasă, de atâtea întrebări la care Universul răspunde cu tăcere;  imită alaiul lui de flori purtătoare de culoare, lumina si arborii. 

natura – pictură

Pentru a-ţi asculta inima m-am împrietenit cu păsările,și adierea vântului cu râuri unduitoare cu picurii din cântecul ierbii; Fiecare strop de ploaie, fiecare rază de soare schimbă clipa de clipa,Visul. Pentru a săruta ochii m-am împrietenit cu cerul. Pentru a iubi din nou m-am împrietenit cu frunzele căzute. Eu pot iubi, iubirea mea nu are legi. Iubirea mea îi Divină.

 

 

– „În păru-ţi moale, aromat/Eu picur stele, rând pe rând;/Ca într-un decor uitat/ Privesc făptura-ti ireală : Tu, apari ca roua închisă-n flori /”