Infloreste toamna

”Aş sfărâma soarele în ţăndări de aur,/ L-aş presăra-n cărarea ca de neauă:/

Durerea mea adâncă/S-o lustruiesc în rime şi cadenţe” Mihai Eminescu

Un buchet de flori roșii și galbene pictate de natură.

Strazi acoperite cu un covor de
frunze aurii-purpurii,

Coroanele
copacilor maiestuoși sunt
acoperiti cu o
batistă
roșie cu o ușoară nuanță aurie

Și deasupra coroanei copacilor înalți și subțiri

Se ridică un cer albastru transparent,

Norii sunt cu părul alb, zariți în depărtare,

Poiana plină de iarbă ușor galbenă și încă verde.

Ascult ierburile șoptind,

În timp ce frunzele cântă în zori.

O particulă din univers îmi caută prin inimă.

”Frumosul l-am căutat, alteori a apărut de nicăieri, aproape m-am împiedecat de el. Alteori a fost văzut de mine.” Byron

 Frumosul meu.

Supărarea.💖

O amintire din copilărie este ”sfântă” specială. O simțim cu inima. ❤

Dacă toată lumea ar învăța carte, n-ar mai avea cine să ne tragă ciubotele. Amintiri din copilărie. I. Creangă

serenada frunzelor

Toamna, cad frunze, ca niște inimi colorate. Astfel, fiecare frunza poate fi o arta, spre bucuria celor ce își fac din blog un colțișor, unde își descriu gândurile, exprimă sensibilitate, iubirea pentru frumos, cu fiecare toamna a vieții; unde oameni minunați gândesc la fel, simt la fel! 

„Strecoară-mi in toamnă
Cuvintele arămii si dăruiește-mi frunza
Iubirilor târzii.

Din verdele ramas, adaugă culoare ochilor mei
Iar smaraldul lor sa-ti arate bogăția sufletului meu”

Dacă timpul ar fi avut frunze, ce toamnă! N. Stănescu

 O toamnă plină de frumuseți!