Fugar- poetul Boris Ioachim
Iubito, nu ştiu, poate mi se pare –
Dar cred că sufletul l-am rătăcit…
Te rog să scotoceşti prin buzunare
Şi dă-mi de veste, dacă l-ai găsit.
Cam brambura îmi umblă, de o vreme - Cred că de când te port în gând, mereu... Dacă-l găseşti, iubito, nu te teme – Nu-ţi face rău – deşi-i un derbedeu!
Îţi cer iertate pentru insistenţă
Iubita mea, dar simt un gol în piept…
De-l dibuieşti – tratează-l cu clemenţă
Şi dă-mi de veste, nu lăsa s-aştept!
De fapt, eu am o vagă bănuială – Străină, tu, nu eşti de fuga sa... Dar, ca să-mi spulberi orice îndoială, Primeşte-mă, o clipă-n casa ta.
Să căutăm, frumoaso, prin cămară…
De ce roşeşti şi tot priveşti în sân?!
Ce-ascunzi acolo, poate vreo comoară? –
Aş vrea să văd – te rog, nu sunt hapsân!
M-am dumirit - privirea te vădeşte: La tine-n piept, mi-e sufletul, fugar! Ştiam de mult – că mult te jinduieşte – Puteai să-l ceri – ţi-l ofeream în dar! Deci, l-am găsit – dar nu-l primesc-napoi: L –ai tăinuit – păstrează-l, treaba ta! Nu vreau să fac – şi nu fac tărăboi – Dar dă-mi la schimb, pe veci, doar inima... Boris Ioachim*
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.