lumina
Luminii nu-i pasă,
Că arzi, în lumile de frumuseți
Culturi vii ale gândurilor tale,
Dar suntem fericiți c-am fost o clipă-n stare
Să simțim marea de lumină.

Hristos a Înviat! O săptămână luminată.
Luminii nu-i pasă,
Că arzi, în lumile de frumuseți
Culturi vii ale gândurilor tale,
Dar suntem fericiți c-am fost o clipă-n stare
Să simțim marea de lumină.
Hristos a Înviat! O săptămână luminată.
Sunt țesută din tandrețea toamnei
bucuria miracolului,
farmecul lumilor misterioase,
din vise extraordinare,
din sute de lacrimi,
dintr-o mie de zâmbete,
din frumusețea pe care ne-o dă Primăvara.
Poate vin dintr-o planetă complet diferită – Unde cerul este albastru, nu există ură,
și nici bariere ridicate de rațiune sau orgolii.
Unde sufletele valorează mai mult decât monedele,
iar oamenii au doar vise colorate.
Poate vin de unde oameni înțeleg sensul cuvântului „onoare”,
Unde nu se joacă niciun rol.
Si, unde, uneori, în preajma Crăciunului, te sacrifici pentru un copil care, atunci când
te zărește, zâmbește si ochii i se umplu cu lacrimi de fericire că are si el brăduțul lui…
”Aș vrea ca-n om viața să curgă pură ca muzica” Emil Cioran
Creativitatea ne inventează, ne desăvârșește și ne definește lumea, când nu se experimentează nimic, lumea devine plictisitoare și incoloră.
Așteptându-te să vii, mâine, mă aud spunându-mi: «Te iubesc»
Ești atât de frumoasă, iubito, încât nici nu știu cum să zidesc o idee – ești un mister.
“Love is the miracle that changed my soul”!
Doi oameni, care întâlnesc iubirea reală nu-i poate despărți decât prostia sau moartea.
„În lumina ta învăț cum să iubesc. În frumusețea ta, cum să fac poezii. Dansezi înăuntrul pieptului meu unde nimeni nu te vede, însă câteodată te văd şi ceea ce văd devine această artă”
„Iubirea este împăcarea omului cu sufletul”
Bună dimineața, iubito
E-o amintire ce-am lăsat
Pe noptiera ta, în zori:
Un trandafir de catifea,
Și-o carte cu parfum de flori,
Un croissant viu glazurat,
Cu un buchet îmbătător,
Carafa-n lapte caramel,
Și-alături, un deșteptător…
O draperie trasă vag…
Timidă,-o rază de lumină…
Un colț de pernă, șifonat,
Purtând a nopții dulce vină…
Și-atunci când ai să te trezești
Și-ai să-ți ridici, încet, privirea,
La cap de pat mereu vom fi
Eu, cafeaua… și Iubirea!
Nu știu cui aparțin versurile! Aștept autorul….
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.