cartea

Se spune că filozoful grec Eratostienes, orbind şi nemaiputând citi, s-a sinucis.

Maxim Gorki – Importanţa educativă a literaturii beletristice este enormă deoarece ea acţionează simultan asupra minţii şi simţurilor Citind plângeam adesea; se vorbea atât de frumos despre oameni, îmi deveneau atât de dragi şi de apropiaţi. Întocmai ca şi păsările cele măiestre din poveşti, cărţile îmi cântau şi îmi vorbeau ca unui întemniţat, ca prizonierului din turn. Ele îmi cântau viaţa atât de variată şi bogată, aspiraţiile atât de îndrăzneţe ale omului spre bine şi frumos. Şi cu cât trecea timpul, inima mi se umplea de un avânt tot mai sănătos şi mai riguros. Fiecare carte era o mică treaptă pe care urcând-o mă ridicam de la starea de animal la cea de om, la imaginea unei vieţi mai bune şi care îmi trezea setea de viaţă. Supraîncărcat de cele citite mă simţeam ca un vas plin de elixir dătător de viaţă, care-i gata să se reverse. Am observat că în zilele cele mai obide şi amărăciunii pe care mi le aducea viaţa, în zilele grele, pe care ea mi le-a dăruit din belşug, tocmai în zilele acelea se deşteaptă în mine cu mai multă dârzenie, perseverenţa în realizarea ţelului. Aceasta o datorez cărţilor care ne înfăţişează toate chinurile şi torturile sufletului avântat al omului…

Cultura este împotriva barbariei.

Ele m-au îndemnat să-mi adăp sufletul la izvorul de lumină al artei şi ştiinţei. Cărţile mi-au îmbogăţit şi mi-au luminat mintea, m-au învăţat să fac discernământ critic obiectiv şi să înţeleg ceea ce nu se poate vedea şi înţelege fără sprijinul lor. Ele au lăsat câte ceva, mult-puţin, în mintea şi sufletul meu, contribuind, în mare parte, să-mi păstrez optimismul şi exuberanţa tinereţii, care mau ajutat să muncesc cu râvnă şi plăcere. Cărţile m-au făcut un pasionat slujitor al artei, un gânditor, un observator atent asupra vieţii şi modului social, un modest cercetător, care ia note sau memorează ce i se pare mai deosebit şi apoi îşi transcrie constatările, reflectând asupra lor.

Coroana literaturii este poezia. (⁉) Poezia este finalul şi ţelul literaturii. Ea reprezintă cea mai sublimă activitate a minţii umane, constitue atingerea frumuseţii şi delicateţii. Prozatorul nu poate face altceva decât să se dea la o parte atunci când trece poetul.  W. Somerset Maugham, dramaturg și prozator englez.

”Din dragoste pentru femeie s-a născut tot ce e mai frumos pe lume” M.Gorki

”Cineva acolo sus logodește soarele și luna într-un paradis prăbușit și pierdut”

Dor

Din fântână ţi-am adus

Adâncimi de cer supus

Şi răcoare pusă-n ciuturi,

Pentru somn, pentru săruturi;

Pentru gene, şoapte lungi,

Buzele să mi le-ajungi;

Pentru leagăn-cântec mic,

Lângă cer să te ridic.

Şi-am mai luat din arături,

Un izvor cu două guri,

După vis să-ţi speli în el

Mâna stângă cu inel.

………………………………..

Nu mai ştiu să cânt frumos;

Am scăpat luna pe jos. Ion Crângulenu

Mă întreb cum să-mi câștig
pe drept însoțirea, să-mi
pot deveni mie însămi icoană,
femeie și prunc, fie-mi totuna,
și așa, nevândută la nimeni,
lovită de praguri, fără să sufăr,
să-ți ies noaptea, pe lună,
dintr-un pui străin de nufăr. Daniela Caurea

Ion Crângulenu și poeta Danielei Caurea, au fost soț și soție. Ea a muri la cutremurul din 1977. Poezii copiate din cartea ”Nouă pentru eternitate”

”Dă-mi lumină din lumina-ți aspră…. Să privesc pe-a stelelor fereastră”

Un cântec de dragoste și durere.

(Am ascultat melodia, Brian May – Love Of My Life, pe blogul ”vorbe în zadar” super cântec, l-am preluat ; la mine cântă, Queen)