Vasile Voiculescu
Sonet
Din clarul miez al vârstei râd tinereții tale,
Trufaşa-ţi frumuseţe în faţă o privesc
Şi ochilor tăi, aştri tulburători de cale,
Opun intensu-mi geniu în care se topesc.
Mă-nfăţişez cu duhul, nu te sărut pe gură,
Plecat ca peste-o floare, te rup şi te respir…
Şi nu mai eşti de-acuma trupească o făptură,
Ci un potir de unde sug viaţa şi strâng mir.
Nu-mi număr anii, seva nu stă în gingăşie:
Cu ideala forţă mi-apropii ce mi-e drag,
Înjug virtuţi şi patimi la marea poezie
În care, fără urme de pulbere târzie,
Te-amestec şi pe tine cu sila; pentru mag,
Pământul n-are margini, nici cerurile prag.
Romantismul este esential pentru armonia și echilirul existentei umane.
”Am dansat prin viață ”- Am dansat printre stele în acea noapte… am dansat în tăcere… am dansat printre veșnicii…Atunci când ritmul se schimbă și tempo-ul încetinește… lumea nostră se oprește … Am dansat în iarnă …dansul este despre viață … că viața e grea, nu există îndoială…
Muzica este un dar sublim, manipuleaza sufletul si gândurile, la polul opus al dezamăgirii si, dau măsuta trăirilor noastre*
Primii ghiocei!