Shakespeare, sonet 18

Să te asemăn cu o zi de vară?

Tu ești mai dulce și surâzi mai blând!
În Mai e vînt și mugurii-i doboară
Și timpul verii trece prea curând.

Cerescul ochi e, uneori, fierbinte
Și-ades umbrită-i geana lui de foc,
Căci de frumos frumosul se dezminte
Și-ntîmplător și-n al schimbării joc.

Dar vara ta nu va păli vreodată
Căci frumusețea-i veșnic anotimp;
Nici moartea s-o umbrească n-o să poată
Când vers etern o-nalță peste timp.

Cât va fi suflet, văz și versul meu,
Prin tot ce-am scris tu vei trăi mereu.

”Soarele s-ar stinge dacă n-ar mai iubi nimeni”.