gândurile mele

Sunt țesută din tandrețea toamnei

 bucuria miracolului,

farmecul lumilor misterioase,

din vise extraordinare,

din sute de lacrimi,

 dintr-o mie de zâmbete,

din frumusețea pe care ne-o dă Primăvara.

Poate vin dintr-o planetă complet diferită –  Unde cerul este albastru, nu există ură, 

și nici bariere ridicate de rațiune sau orgolii.

Unde sufletele valorează mai mult decât monedele,

iar oamenii au doar vise colorate.

Poate vin de unde oameni înțeleg sensul cuvântului „onoare”,
Unde nu se joacă niciun rol.

Si, unde, uneori, în preajma Crăciunului, te sacrifici pentru un copil care, atunci când

te zărește, zâmbește si ochii i se umplu cu lacrimi de fericire că are si el brăduțul lui…

 

 

 

seara de toamna

‘Te-am văzut si te-am iubit ­
Sa-ti spun unde… într-o seara
Am visat un vis frumos…”

A răsărit Luna în dreptul îmbrățișării noastre, pe un nour luminos s-a deschis o poarta.

Trecea regina nopții în șoapta.

…chemări de seara, gene pe obraz sa-mi fluturi……sufletul de praf sa-l scuturi…Borangic de lumina… dacă mi-ai pune în secret….ce ai face? as fi un secret sau mai spune… Tăcerea ta…amar din verde revărsat …născut din ieri revărsat spre maine. Neștiut.

 

 

 

 

floarea

 Am dorit să te strig de pe lună, am dorit să te strig din pustiu, dar gândul s-a oprit pe o floare, culeg imagini de pe flori alături de inima ta. Te întreb: mă vrei pe mine, o floare?…  – Iubesc pe altcineva… O “floare” cu zâmbet secret, iubitor, acea virtute care fundamentează demnitatea lumii, a omului. Iubesc clipe pline de culoare si mister ! – Te Iubesc floare.  Cunosc timpul si parfumurile,voi face o capodoperă pentru tine…

Parfumul florilor sunt sentimente.

Poate că e menit să nu aflăm taina iubirii niciodată, dar ascultând cu inimă cântecul iubirii care răsună pretutindeni în lume, îi putem atribui măcar rolul în Univers.

” Nu uita: nu uita: voi fi mereu lângă tine! Voi fi acolo, în aerul pe care-l respiri. De fiecare dată când o să vrei să-mi comunici ceva, stai undeva, închide ochii, şi caută-mă. Vorbim! Dar nu în limbajul cuvintelor. În tăcere…”