sentimente

Nimic nu este mai înalt și mai puternic, mai sănătos și mai util pentru viața viitoare, ca o amintire frumoasă.

Karl von Blaas (n. 28 aprilie 1815, d. 19 martie 1894, Viena) a fost un pictor austriac, cunoscut pentru portretele și compozițiile sale religioase executate pe pânză, precum și sub formă de fresce.

În autobiografia sa povestește următoarea poveste fermecătoare, care a avut loc în vara anului 1839 în timpul unei vizite la Perugia:

„Într-o duminică, în Catedrala din Perugia, am văzut o tânără frumoasă, care m-a făcut să uit Liturghia și mediul sfânt. Înapoi la pensiune am schițat-o din memorie, iar proprietarul a spus imediat: „Aceasta este fata frumoasa! Laura Bernabo ”(1839)

Era ca o nobilă și, ca urmare, am desenat-o cu mult spirit. Seara, pe Promenadă, am văzut-o din nou, iar ea m-a atras cu o putere invizibilă. Și cum am intrat pe o stradă îngustă, am întrebat-o pe mama ei dacă aș putea să-i pictez frumoasa fiică.

I-am spus că sunt un artist călător, căutând frumusețea oriunde ar fi. Doamna a fost amabilă și m-a lăsat să intru în casa ei, zile întregi am vizitat-o și, portretul fiicei a fost pictat.

Frumoasa Laura se simțea flatată și, deși voiam să fiu statornic în sentimentele mele și să mă preocup doar de artă și forme frumoase, ”mi-a aprins inima”.

„Curând nu am avut alte gânduri decât cele ale Laurei.” Veneam des în casă, ea aștepta la fereastră și mă salute și era clar că se bucura să mă vadă.

Mama ei, care era văduvă și avea o singură fiică, pe Laura, a remarcat, afecțiunea reciprocă. Am fost de acord să ne întâlnim zilnic, lângă o fântână, pe lângă care trecea un drum frumos. Acest lucru sa întâmplat foarte des, am băut apă sănătoasă și am vorbit. Acestea au fost, ore minunate, de neuitat.

Mama ei și-a dorit ca fiica ei frumoasă, dar săracă, să fie căsătorită bine, așa mi-a vorbit într-o zi, când am terminat portretul, foarte serios cu mine, mi-am exprimat regretele, pentru că nu am putut sa fac nici un angajament, datorită faptului că eram încă atât de tânăr și trebuia să-mi stabilesc un venit.

Laura nu putea să aștepte o perioadă nedeterminată.

Mama ei mi-a lăudat onestitatea și a regretat. În timpul acestei conversații am revenit din nou la sentimentele mele și am stabilit că trebuie să plec.

Ar trebui ca fiecare picătură de cerneală care cade pe hârtie, sa se transforme în picătură de lumină parfumată, ca bobul de tămâie.

fericire

Astăzi este ziua fericirii!

Oamenii te iartă dacă faci crime. Dar nu te iartă dacă eşti fericit.” C. Noica

Avem nevoie de dragoste: iarna de frig, vara de căldură, în primăvară de la primele frunze, în toamnă de la ultima frunză.

(...)
Stinge-mi lumina ochilor: te pot vedea
acoperă-mi urechile: te-aud ușor,
fără picioare către tine pot umbla,
si fără gură pot sa te implor.

Frange-mi în două brațele,
la fel te va cuprinde inima-mi, în loc;
oprește-mi inima si creierul va bate

Iar de-mi vei azvârli în creier foc,

Pe sânge te voi duce mai departe (…)

Rainer Maria Rilke

Dacă știi cum să mă găsești
Dacă știi unde să mă cauți
îmbrățișează-mă cu mintea ta.

De talent – talentat

Mi-a plăcut tare mult, ce am văzut aseară la emisiunea ”Românii au talent” , copilul care a dansat, și care a primi ”Golden Buzz”, un înger de copil, este născut să danseze, să fie balerin, are toate datele. Azi, pe blog am citit ceva frumos, și am admirat o creație foarte frumoasă, la fel ca toate creațiile ei.

Fiecăruia dintre noi, la naștere, ni se dă o bucată de marmură și instrumentele necesare pentru a-l transforma într-o statuie. Putem să nu-l atingem vreodată, îl putem zdrobi într-o mică fărâmă, putem crea o mare capodoperă din el. Bach

Artistul-britanic-thomas-edwin-mostyn.

Divinul este creat din inimă. E un imn etern. Înlocuim urâțenia cu frumusețea, atât în imagini vizibile, cât și în zone intangibile. Ochiul de artist pictează cu pensula inimii. O punte de legătură între suflete, în artă, în muzică precum și în viață.

Flori de vară

*Pictorul intră într-o încăpere și se îndrăgostește de un portret, al unei tinere frumoase, de pe perete, „cel mai poetic subiect din lume”. Aveau aceiași chemare, aceiași uimire, aceiași durerea parfumată și un cer care picta cuvinte,

– măreția frumuseții și iubirii.

În condițiile date, este necesar să ne folosim de arta sub toate formele ei, pentru a traversa această perioadă grea, cu lacrimi pe care nu le poți număra. Omenirea se află la o răscruce, în derivă, care probabil va duce la – Noua Ordine Mondială.

Trandafirul servește ca fundal, pentru aroma delicioasă a cafelei. Mireasma florală se dizolvă încet în spațiu, lăsând în urmă un gust delicat.

Flori care au fost pictate într-o zi însorită, când Natura se simțea cea mai inventivă.

https://www.youtube.com/watch?v=tumJbuUGZO4