ultima frunză

Ultima frunză s-a îmbrăcat în culorile toamnei, alunecând ușor pe pământ alături de alte sute de Frunze. A căzut într-un vis, și niciodată nu se va trezit sa-l povestească. Vântul a răsucit frunza în aer, ca pe o scânteie de foc; s-a lăsat luata de adierea lui.

Mi-a strigat: „La revedere!” Și-a întins aripile pe cer; a plecat cu tandrețe de catifea și tristețe de mătase.

Există întotdeauna viață!

De-atâta suflet, degetele îmi tremurau şi m-am oprit.

”Delicatețea este calitatea suprema și cea mai rara a sufletului omenesc. Ea le presupune pe toate celelalte inteligenta, bunătatea, altruismul, generozitatea, discreția, mărinimia…un om lipsit de o singura calitate a sufletului nu are delicatețea completa.”