lacrimă de iubire

„De aproape două mii de ani ni se predică să ne iubim, iar noi ne sfâșiem.” — Mihai Eminescu

Lacrima solitară picată din înaltul cerului în infinitul univers, uda pământul cu iubirea vieţii nelimitată şi absolută… e bucuria strânsă în drumul ei, apoi se pierde într-un sărut. Nimeni nu observa lacrima căzută din crângul cerului albastru, doar timpul care se amuză, fiind complice. Privesc lumea cu bucurie într-un moment unic, simplu, cu o nelimitată iubire. Din muguri plini aievea înfloresc iubirii. “Cu iubirea în suflet poţi trece pragul morţii, căci ea stăpâneşte şi dincolo, în toate lumile existente şi inexistente”