viața nu e întotdeauna logică

LA DUMNEZEU AJUNGI NUMAI PRIN POARTA PE CARE SCRIE „IUBIRE”.

Permite sufletului să se deschidă atunci când are o poveste de spus. Ascundem durerea, de teamă, să nu doară grav, ireparabil. Această pictură are probabil o poveste, m-a impresionat prin simplitatea ei; Iubirea și Tristețea. Imaginea reprezintă o femeia tânără, sprijinită de copil, cea mai frumoasă bijuterie; rodul dragostei. Este un copil al unui vis.

 Ne-a fost dat să avem, doar o singură inima, cealaltă inima a fost dată altcuiva, pentru a o găsi noi. De aceea dacă crezi, că nu ai putea fi un dar, nu intra în inima altcuiva. 

Ultimele trei postări au avut surse de inspirație... Iubirea reală, uneori, se termină cu regrete duse până la extreme. Rațiunea, ne împiedică să fim așa cum ar vrea inima. Tristețea, ultima postare o găsim frecvent și în zilele noastre. În mondenitate, sub altă formă,mult mai urâtă și tristă. E posibil sa o iubești pe „the one, the only one” dar sa faci un copil cu alta?!

Se spune că am intrat în secolul omului educat! 

 

creativitatea

”Aș vrea ca-n om viața să curgă pură ca muzica” Emil Cioran

Creativitatea ne inventează, ne desăvârșește și ne definește lumea, când nu se experimentează nimic, lumea devine plictisitoare și incoloră.

Așteptându-te să vii, mâine, mă aud spunându-mi: «Te iubesc»

Ești atât de frumoasă, iubito, încât nici nu știu cum să zidesc o idee – ești un mister.

“Love is the miracle that changed my soul”!

Doi oameni, care întâlnesc iubirea reală nu-i poate despărți decât prostia sau moartea.

„În lumina ta învăț cum să iubesc. În frumusețea ta, cum să fac poezii. Dansezi înăuntrul pieptului meu unde nimeni nu te vede, însă câteodată te văd şi ceea ce văd devine această artă”

„Iubirea este împăcarea omului cu sufletul”

Bună dimineața, iubito

E-o amintire ce-am lăsat

Pe noptiera ta, în zori:

Un trandafir de catifea,

Și-o carte cu parfum de flori,

Un croissant viu glazurat,

Cu un buchet îmbătător,

Carafa-n lapte caramel,

Și-alături, un deșteptător…

O draperie trasă vag…

Timidă,-o rază de lumină…

Un colț de pernă, șifonat,

Purtând a nopții dulce vină…

Și-atunci când ai să te trezești

Și-ai să-ți ridici, încet, privirea,

La cap de pat mereu vom fi

Eu, cafeaua… și Iubirea!

Nu știu cui aparțin versurile! Aștept autorul….

Iubire

Lasă-mă să fiu omul tău de zăpadă și promit să mă topesc de …dorul tău … Nicu Alifantis

Iubire,
n-am crezut niciodată
că te voi iubi atât de mult.

A trebuit să treacă timp,
a trebuit să lupt, să-nfrunt,
căzut fiind, adesea-nfrânt,
spre-a mă-nălța cântând.
De câte ori am vrut
să îți vorbesc tăcând,
a trebuit chiar să mă vând,
așa, doar ca să uit că pentru-a fi,
e poate mult mai bine
atunci când nu mai sunt.
A trebuit să-ncărunțesc,
să-mbătrânesc,
Să tresar la fiecare semn ceresc
și cu uimire, să mă dumiresc
cât timp a trebuit să treacă.
Că te voi iubi atât de mult,
n-am crezut ….  Nicu Alifantis