prima iubire

Un fir de viață se rupe, sub povara timpului.

– Când eu te uit, atunci să-ţi fiu mai dragă

O, e nebunia sfântă a iubirii

 Știe ea că mi-a fost dragă

Întâia oară te-am îmbrăţişat.

 – Inelul verde, sacru, de tine aşezat

 Acesta fiind întâiul tău păcat,

 Şi tot atunci întâi te-am întrebat:

Să mă săruţi pe buze e păcat?

 Cum poţi trăi fără păcat?

Să uiţi iubirea ta dintâi!

Să renunţi la farmecul iubirii

Nu se cuvine

Iubirea ideală nu are nume.

Te-aştept… Iubeşte, chiar de-ar fi să mori

De-această limpede otravă.

Prea dulce dragoste târzie…

 Să mă săruţi pe buze e păcat?

Să-ţi admir de-aproape ochii!

… E păcat. Răspunde-mi!

Cu teamă pipăi golul ce-a rămas

Plouă cu flori de soare …

Şi-s singură, fără tine, ca la-nceput de lume…

…   Iubitul meu dintâi, absenţa doare..