iubito

de ce iubeşti, când iubeşti?

iubito, eu nu ştiu ce iubire e aia
care poate să se retragă fără torţe?
adică, ori o iubeşti, şi-o iubeşti cu defectele ei,
ori n-o iubeşti, şi n-o iubeşti cu defectele ei.
când iubeşti pe cineva, nu mai ai spaime,
îl iubeşti şi-l duci în iubire.
până la marginea vieţii şi a morţii
nu-ţi impun să joci, iubito
să iubeşti ce iubesc eu,
ci să iubeşti ce iubeşti tu,
dar să iubeşti până la cer şi dincolo de cer
cred că ăsta e marele mister: iubirea.
dacă oamenii ar putea să-şi însuşească asta,
lumea ar fi o veşnică bucurie,
o odisee cu sensuri adânci.
când poţi să spui pentru ce iubeşti o femeie,
n-o iubeşti cu adevărat, doar o infuzi
şi mireasma nu ţine până la capătul iubirii
de ce oare trebuie întotdeauna să suferi
pentru a avea dreptul să iubeşti ceea ce iubeşti?

nu te iubesc, femeie, pentru frumusețea ta,
ci te iubesc pentru că frumusețea ta cântă un cântec
pe care doar eu îl aud şi-l arunc la ceruri înapoi – Autor necunoscut!?

Dă-mi zorile lumii în care regină este Iubirea!

WILLEM HAENRAETS

Citește mult, ascultă puțin, și fă ce vrei, ca Dumnezeu să-ți limpezească mintea.

Fugar- poetul Boris Ioachim

Iubito, nu ştiu, poate mi se pare –
Dar cred că sufletul l-am rătăcit…
Te rog să scotoceşti prin buzunare
Şi dă-mi de veste, dacă l-ai găsit.

Cam brambura îmi umblă, de o vreme -
 Cred că de când te port în gând, mereu...
 Dacă-l găseşti, iubito, nu te teme –
 Nu-ţi face rău – deşi-i un derbedeu!

Îţi cer iertate pentru insistenţă
Iubita mea, dar simt un gol în piept…
De-l dibuieşti – tratează-l cu clemenţă
Şi dă-mi de veste, nu lăsa s-aştept!

De fapt, eu am o vagă bănuială –
 Străină, tu, nu eşti de fuga sa...
 Dar, ca să-mi spulberi orice îndoială,
 Primeşte-mă, o clipă-n casa ta.

Să căutăm, frumoaso, prin cămară…
De ce roşeşti şi tot priveşti în sân?!
Ce-ascunzi acolo, poate vreo comoară? –
Aş vrea să văd – te rog, nu sunt hapsân!

M-am dumirit - privirea te vădeşte:
 La tine-n piept, mi-e sufletul, fugar!
 Ştiam de mult – că mult te jinduieşte –
 Puteai să-l ceri – ţi-l ofeream în dar!

Deci, l-am găsit – dar nu-l primesc-napoi:
 L –ai tăinuit – păstrează-l, treaba ta!
 Nu vreau să fac – şi nu fac tărăboi –
 Dar dă-mi la schimb, pe veci, doar inima...          Boris Ioachim*