tandrețe

Am întrebat… cât de departe…ești
Dar mi-ai răspuns cu altă întrebare:
Tu nu ai văzut că cerul strălucește
Si nu-i decât un pas.

O dragoste puternică, a îmbrăcat cerul cu explozii de culori, exilați într-o lume sfântă. Stele au început să se ofilească, de splendoarea iubirii lor, pe cerul albastru, întristat. Nu știu prea mult din povestea lor, dar dragostea nu a fost fragilă, sclipeau lacrimi de rouă dimineața și gânduri albastre de toamnă. O dragoste cu strălucire în vis, în realitate, – înseamna viață… un motiv de bucurie.

Uimirea minții de toamna, este acolo unde iubirea își varsă durerea, este cântecul tăcut din lumina colorată a vieții.

Richard Clayderman – La Tendresse

Putem trăi fără bogăție

Putem trăi fără glorie

Dar să trăim fără tandrețe

Nu se poate

Această nevoie de tandrețe

O avem din naștere

Pentru ca dragostea să domnească

E nevoie de iubire

Până la sfârșitul vieții.

„Trebuie, a spus el, să creăm o civilizație a iubirii”. Papa Ioan Paul al II-lea.