lacrima care plânge

Poezia este o lacrimă care plânge cu ochii. N. Stănescu

De-ai fi tu, precum un zeu al pădurii.

Dac-ar fi să fug cu tine-n codru

De-ai fi numai a pădurii ecou,

M-ai coborâ? M-ai înălţa?

 Tu, ori numai umbra ta?

Te caut prin ceața deasă

Cu voalul alb, ca de zăpadă, plânsul de mireasă,

Nu plâng eu… Doar ochii plâng… Lacrimile se schimbă-n nestemate.

 În nopțile de vară cerul meu e-albastru, cu ploi de stele…
Poți fura din cer o stea…

Pentru mine?

 ”Ce e amorul? E un lung Prilej pentru durere, Căci mii de lacrimi nu-i ajung

Și tot mai multe cere” M. Eminescu